e poezia ta
în care să se bage tot ceea ce sunt
să se dea tare
să nu te mai asculte moartea
o chestie măruntă care n-are de ales
și într-o zi
când voi fi făcut deja prea multe și cerul tot albastru
când voi fi terminat de visat
și tot ceea ce am îndrăznit într-o zi
când înțelegerea mea va fi alta
voi iubi până departe
unde carnea mea nu va mai fi oamenii pe care i-am obișnuit
unde toate lucrurile pe care le voi face
nu vor mai avea garaje
și inimi în care să bată
unde nu mai există ce facem azi
unde zâmbetul meu lângă zâmbetul tău
căutarea noastră de zi cu zi
nu vor mai avea de ce
și atunci
împreună se va simți oriunde
fără cuvinte
fără nimic

și în sfârșit