E vară, vară tîrzie
și cerul nu se mai satură de ploi,
le aduce dimineața tăcut cînd
încă doarme satul
Pe la amiază fulgeră puternic
și stropii nebuni înneacă cîmpurile,
casele, sufletele...
Spre seară seninul se ascunde iar
în perne de un albastru tremurător,
...și iar plouă...
Înnămolit zace pămîntul,
firul de iarbă își îmbracă
cămașa de sărbătoare,
proaspăt răsuflă șesul,
țăranul sărută spicul
...iar unul supărat caută
soarele...
el nu știe că ploaia cu
sfințenie spală zilele
de colb,
de praful secolelor,
de necinstite gînduri...
..plouă...