Aceste 85 de sonete au fost scrise în 69 de zile și adună Teama, Necunoscutul, Răscrucea, Îndoiala, Spaima, Surprinderea, Rugăciunea, Speranța, Dorința, Așteptarea, Panica, Iubirea, Neajutorarea, Chinul, Întrebările, Uimirea, Nedumerirea, Seninătatea, Þipătul, Risipa, Durerea, Credința trăite timp de 10 ore, între două neașteptate și răvășitoare experiențe pe patul de spital.



N-am ce să fac, te-ntreb : îmi auzi glasul?
Te-ai alipit de somnul ce supune
Sau te-a răpit cu-a lui deșertăciune
Ca să-ți alunge din rărunchi impasul?

Te rog privește, zorile sunt brune.
Nu bate-un gong, nu se rotește ceasul,
Iar sângele ce mi-a curmat popasul
Ar vrea cu flori podeaua s-o-ncunune.

Ajută-mă! Cu toți sunt prea departe.
Nu îmi ajunge vocea în adânc
Și-un râu trufaș de chipuri mă desparte.

Mă simt secat, iar trupu-mi e de țânc.
Crengi din păduri s-au desfrunzit, deșarte
Și-abia mai țin tăișul la oblânc.


Din volumul "Orele Tăcerii(Sonete 6)", aflat în pregătire.