agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3263 .



Căprioara pierdută
poezie [ ]
(din ciclul "Poezii pentru cei mai buni copii") Colecţia: Poezii pentru copii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2010-09-12  |     | 



Bătrânul pădurar s-a-ntors din largul zării
La casa-i din pădure-ascunsă-ntre coline.
Acolo, -n dreptul curții, în mijlocul cărării,
Găsi o căprioară culcată sub glicine.

S-a aplecat cu grijă și-n brațe-a luat-o-ncet...
Era rănită, biata, în piept, cu-nsângerare,
Și tremura-n durere, gemând ușor, discret;
Dar el știa de leacuri și ierbi vindecătoare

Și-a dus-o iute-n casă cătând s-o oblojească
Și ca să-i spele rana de sânge șuroind;
I-a scos din rană plumbii, i-a pus sulfine, iască,
I-a dat salată verde și dragoste, și-alint...

Și astfel căprioara s-a-nzdrăvenit cu zile
Și s-a-mblânzit supusă zburdând pân' la izvor,
Dar revenea prin preajmă păscând printre zambile,
Părea că totdeauna va sta lângă pridvor.

Iar pădurarul vesel și fericit se-arată,
Simțind că nu e singur, simțind că-i îndrăgit...
De-aceea îi răspunse cu dragostea lui toată,
O, cât e-acum de mândru și cât de fericit!

Cu drag, el îi culege frăguții dulci din vale,
O-mbracă în ghirlande de frunze și de flori,
Ori îi sărută ochii și botișorul moale
Și-i cântă blând din fluier, și seara, și în zori...

Gingașa căprioară, țâșnind din mușchiul verde,
Se-ntrece-n salt cu mieii voioși de pe tăpșan;
Aleragă după fluturi și prin poieni se pierde,
Se-ascunde printre ierburi ori zburdă cu elan.

Spre seară, se întoarce la casa dintre cetini
Unde primește dulciuri și fărâmițe moi;
Ea simte că-i iubită, și simte că-s prieteni,
De-aceea totdeauna ea vine înapoi!

Dar într-o zi ploioasă bătrânu-i pierde pasul,
Căci mândra căprioară a dispărut subit.
Atunci porni pe urmă-i și, ridicându-și glasul,
O strigă lung prin codru - dar ea n-a mai venit...

Zadarnic, pădurare, o cauți prin desișuri!
Zadarnic, zi și noapte, o strigi și pieptu-ți rupi!
Nu știi că-n codru-acesta sunt mii de ascunzișuri?
Și n-auzi tu, prin ceață, cum urlă-atâția lupi??!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!