agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3352 .



Cronică
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Saint-John_Perse ]

2010-10-04  |     |  Înscris în bibliotecă de R10



Vârstă mare, iată-ne. Răcoare a serii pe înalțimi, suflu de larg pe toate pragurile, și frunțile nostre dezgolite pentru arene mai vaste…

Oricât de înaltă ar fi priveliștea, o altă mare departe se ridică, ce ne urmează, în dreptul frunții omului: foarte înalt morman și strânsură de vârstă la zările pământului, ca un zid de piatră la fruntea Asiei, și foarte înalt prag în flăcări la zările oamenilor de totdeauna, vii și morți laolaltă.
Capul sus, om al serii. Trandafirul mare al anilor se întoarce la fruntea ta senină. Copacul mare al cerului, ca un nopal, se îmbracă în roșii cosenile, în Apus. Și-n vâlvătaia unei seri cu gust de algă uscat, noi creștem, spre mai înalte transhumanțe, mari insule la mijlocul cerului hrănite cu ienupar și cu strugurii-ursului.
Figuri pe sus și pat de jar. Legi de sotii pentru noapte pe toate culmile scăldate în aur!

Vârstă mare, venim de la toate țărmurile pământului. Ni-i rasa străveche, fața fără de nume. Iar timpul știe atâtea despre oamenii care am fost.
Am umblat singuratici pe drumuri depărtate; și mări ne-au purtat, ce ne-au fost străine. Am cunoscut umbra și spectru-i de jad. Am văzut focul ce ne umple de spaimă caii. Și cerul ținu mânie în vasele nostre de fier.
Vârstă mare, iată-ne. Nu aveam grija trandafirilor și acantei. Dar musonul Asiei bătea, până la paturile noastre de piele sau de palmier, laptele lui de spumă și de var nestins. Foarte mari fluvii, născute la Apus torceau de zor în mare, chilul lor gras de mâl verde.
Și pe cerul de roșu laterit unde aleargă cantaridele verzi, auzeam într-o seară sunând primii stropi de ploaie călduță, printre zborul dumbrăvencilor albastre de Africa și pogorârea marilor zboruri din Nord, care fac sa trosnească ardezia unui mare Lac.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!