copilă-s încă Tată și as vrea să cresc
numai în basme dragi și luminoase,
să nu te miri de-am strâns în timp lumesc
studii cu ostași pe-n front de luptă plin de oase.

să nu te miri dacă te strig și-n somn ,
mărite Soare teamă mi-e de întuneric,
când ziua alergând prin basmul unui domn
frâng genunchi de chipul lui nemernic.

tu-mi zici; lupta sau fuga nu alungă moartea,
ce vezi în creștere nu este Dumnezeul tuturor,
vezi cum nebunii printre reflectoare fură noaptea,
răspunsul sacru din izvodul cel mai creator.

acest haos vibrant creste-n cortex cerebral,
zece mii de gânduri pe zi fără nici un răspuns,
numai zbaterea ce crește furtunos și imoral
filosofia hormonală ori poate-un apetit străpuns.