Nu pot sa-ti spun cat te iubesc, cata nevoie am de tine,
Prin lumea asta fara mila, fara prieteni, fara rost,
De-atatia ani tu stii ce simt, daca sunt trist sau imi e bine,
Tu esti femeia ce de-o viata, prin gandurile mele-ai fost.

Sunt doar suspine prin cuvinte, sunt soapte ce se ofilesc,
In palme lacrimile-mi cad, ca florile din ramuri vechi,
Sadeste-ma la tine-n gand si lasa-ma din nou sa cresc,
Pentru ca sufletele noastre si-n alte vieti vor fi perechi.

De multe ori mi-e dor de moarte, de multe ori o chem in vis,
Prin viata asta pamanteana, m-am ratacit fara sa stiu,
Cui apartin in intregime si cate usi mi s-au inchis,
Cu ce-am gresit daca-n tacere, ajung cu-o clipa mai tarziu.

Astazi e frig, maine e soare si-n alte zile vor fi ploi,
Mai da-mi un cer senin si mie, sa fii a mea, sa-ti apartin,
E iarna-afara si in suflet, dar toate astea-s pentru noi,
Tu dormi din nou pe bratul meu, si lasa-ma sa te suspin.