Din adâncuri de gând mai construim…amintiri
Și din ochi de copil…le privesc
Sunt tot ochii mei…
Doar că timpul mi-a așezat în față spații, și lucururi, și oameni
Timpul...l-am inventat noi
Pentru că n-am știut altfel
Doar luminițele de brad parcă au ramas la fel
Neschimbtate.
Cu minuni agățate de ele…
Și-mi plimb zăpezile prin gânduri
Cu bocanci scârțâind și țurțuri la moțul căciulei
Cu roșu-n obraz și degete-nghețate
,,mai lasă-mă mamă pe-afară, că nu e frig!``
Și săniile zburdă nebune pe derdeluș
Timp de copilarie cu zăpezi mai înalte ca noi
Când așezam fire de vată pe ramuri de brad…ca zapada să fie în casă
,,mai stau pe afară mamă, că mai sunt copii!``
Târziu, în casă, cu masa pusă, vine cineva
,,Mama, a venit Moș Crăciun!
Spune-i lu` tata să vină să-l vadă, unde e?
Lasă-l ca are treabă…
Și Moșul mă strânge în brațe…

Mirosea…a tata.