liniștea nu se scrie cu litere
nu liniștea rămâne o pagină albă
o aripă de vultur mișcându-se lin
prin aerul asurzitor
un stigăt țâșnit dintr-o întrupare
mai densă decât lumina

când îi aflu adevărul
în gânduri mi se face tăcere
amintirile-mi vin și pleacă
într-o lume invizibilă
acordată la sunete indescifrabile
își hibernează nerostirile
prefăcându-le-n clipe
și cel mai grav
este că această liniște mă sugrumă
ca un blocaj ce-mi ștrangulează aorta

nu pot să-i scriu literele
în nici o dimensiune
să le înșir pe o scară
a cunoașterii volnicia-mi pândește
din unghiul obtuz
nu am reușit să citesc acest alfabet
poate doar să-l ascult din melosul
îndepărtat sau să-l simt
strecurându-mi-se
în suflet un adevăr neterminat




29 decembrie 2010