Portocale gri zemoase
călăresc beteala verii
și cum stau simandicoase
...mi-am uitat liniile serii.

Nu mai am nici un gônd maiestuos,
le-am văruit pe toate pe dos,
pe creastă albă de cocoș
sub un nuc eschimoș
prelinge-se pofta
iar cum ofta,
intuiesc
lovit,
ivit.
sc
c.