casa mea ca o scenă

în fiecare cameră
joc câte un act
în baie
pereții sunt vopsiți în albastru
marea cu valurile de furtună
miroase a gel cu parfum de mere verzi

holul e tapetat cu o treanță
peșteră de origine
unde mă ascund
de fiare și de sunete
de lumină și de insomnie
unde meditez în pas ușor
de relaxare

în sufragerie
am doar cărțile pe care le folosesc uneori să nu
mă omoare singurătatea
atunci îmi invit prietenii imaginari la masă
mă prefac
că vorbesc și astea toate se întâmplă
pentru că nu mai sunt
aici și nici nu mai știu măcar cine mi-a dictat ce să scriu

în sfârșit
toate mi-s împotrivă
când mă voi hotărî să-mi împletesc degetele pe piept
am să privesc stelele
am să ud florile de pe balcon
și am să aștept moartea
fără să-mi fie teamă că se usucă pământul de tot

în dormitor doar dorm
nu visez de loc