agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1614 .



sic tranzit gloria caeli
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-02-26  |     | 



întorcându-mă abia spre dimineață acasă, învins și întru câtva amețit, nu era deloc greu să-l iau drept înger pe cel ce se târa în fața mea, de-a lungul străzii, cu aripile-i totuși cabrate și cu nimbul strălucindu-i cam ca un bec de 60 de watts. trebuie să-l urmăresc, mi-am zis, cu uimirea îndesindu-se în mine și grăbind, pe cât puteam, mersul. deși pe jumătate desfăcute și atingând cu vârfurile ascuțite pământul, aripile rămâneau nemișcate, ca două buze enorme, înghețate într-un zâmbet. nici vorbă de zbor. nu era greu să mă țin după el și chiar să rămân nevăzut, căci strălucirea nimbului trebuie să-l fi orbit ca o lumânare uriașă. apoi, cât de brusc s-a oprit! atât de brusc încât ecoul pașilor mei înșirându-se pe caldarâm, străluci o clipă, ca un gâlgâit, înainte ca marea de liniște să-l fi acoperit. nimbul se mișcă scurt într-o parte și-ntr-alta – abia dacă îndrăzneam să respir și-aproape ajunsesem să cred că nimbul acela tocmai intrase la ceva bănuieli – dar apoi se auzi un fâșâit scurt, cumva liniștitor, ca de fermoar coborât; aripile se strânseră încet, într-un gest de sfiiciune și teamă, iar nimbul scăzu ca o lampă cu gaz pe sfârșite, devenind mai curând albăstriu; apoi, cu un pocnet, se stinse de tot. în locul acela unde ceva mai devreme nimbul tresărise alarmat, ca o glugă umflată de vânt, întorcându-se într-o parte și-ntr-alta, s-ar fi putut auzi acum o interjecție molcomă, prelungă, aproape lascivă și susurul blând al jetului de urină stropind bucuros caldarâmul. am așteptat cu respirarea tăiată, nemișcat în întunericul deplin. după o vreme, tot cu un fel de pocnet scurt, ca de piston, nimbul și-a reluat strălucirea oglindită de-acum în gălbuia băltoacă pentru cam o jumătate de clipă. cu aripile arcuite impunător, deși totuși numai pe jumătate, îngerul porni iarăși la drum, oarecum ușurat. și eu mi-am luat seama și l-am urmat, ajungându-l, după câteva sute de metri și trecând mai departe. ajuns în dreptul lui și privindu-l cumva încurcat, i-am zâmbit; dar el nu mi s-a părut să se fi sinchisit.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!