agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1125 .



La mormantul lui A.P.
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [giove ]

2011-03-13  |     | 



- La mormântul lui A.P.-

Au fost odată ca-n povești,
Au fost ca niciodată,
Un prinț al limbii românești
Și pana-i fermecată.

Vrăjea mulțimea prin cuvânt,
Făcea să cânte piatra;
El și-a iubit al său pământ
Și-ntreg îi era vatra.

Oltean se știe că era
Și moldovean de-a pururi,
El în Ardeal mărturisea;
Și-a-ntemeiat contururi.

Născut la vreme de război,
Soldat a fost în lume,
Pe frontul celor triști și goi
Și-acelor fără nume.

Rănit de moarte, sfâșiat
Cu gloanțe din cuvinte,
El crezul său și l-a păstrat,
Ca niște moaște sfinte.

Orice partidă a jucat
Cu cărțile pe față;
Dar unii strâmb l-au judecat
Și condamnat pe viață.

Odihnă n-a avut nicicând,
Mereu a fost pe fugă
Și pentru-acei părinți plângând,
A închinat o rugă.

De sărbători, în prag de ani,
Ca cel sfârșit sub cuie,
El împărțea cu cei sărmani,
O galbenă gutuie.

Þăranului român plugar,
Ce pâinea primenește;
I-a spus că nu e în zadar,
Sudoarea ce-și jertfește.

E țara veșnic mai presus
Decât orice în viață;
Nu cei ce-o vând la preț redus,
Pe o tarabă-n piață.

Iubea ca toți în mod firesc,
Între profan și sacru;
Dar multe vulpi prin vii cârtesc,
Că strugurele-i acru.

Când e prea sus și nu-l ajung,
La vorbe-și pierd măsura;
Ce-i scurt, susțin că este lung;
Nu-și recunosc statura.

Când se măsoară cu nimic,
Se-nchipuie cât munții;
Dar din păcate-i mult prea mic,
Ce-ascund în dosul frunții.

În ne-nsemnarea lor de jos,
Doar gândul rău se duce
Și tot la fel ca pe Cristos,
Te-ar fi legat pe cruce.

Pe mulți, din suflet i-ai iertat;
Pe mulți, nici nu-i știai;
Chiar și atunci când ți-au negat,
Bucata ta de Rai.

Bolnav și trist când te-ai retras,
La pacea din mormânt;
Eu știu că gândul ți-a rămas,
La ce lași pe Pământ.

Tu suferi, cum ai suferit
Și-n viața ce s-a scurs;
Căci la osânda ce-ai primit,
Nu poți să faci recurs.

Noi, toți cei care te-am iubit,
În veci nu te-om uita;
Păstrăm tot ce ne-ai dăruit,
Prin neodihna ta.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!