poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 968 .



Înviere
poezie [ ]
iar

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ANDEBAR ]

2011-03-19  |     | 







Anastasiei


“ Știi, scumpa mea, de ce porți numele Anastasia?
Pentru că înainte cu câteva zile să te naști
eu eram în Athos,
muntele acela sfânt,
de unde se spune că pornesc stâlpii de susținere ai lumii…
Acolo călugării se roagă neîncetat,
și tot muntele miroase
a mir
de parcă
cineva,
din greșeală,
și-ar fi spart sticluța pe care o purta în buzunar
și ar fi curs tot, tot
peste munți
și peste copaci
și peste turlele bisericilor
și peste bărbile părinților bătrâni…
De acolo, draga mea, ți-am cumpărat cruciulița
pe care o porți la gât.
Mi-a întins-o, cu mâini tremurătoare,
un părinte bătrân,
bolnav,
gângav,
mut,
și care, pe deasupra
adormea,din când în când,
cu capul pe Scriptură…
în ultima zi,
când am fost să-mi iau rămas bun de la el,
l-am găsit în grădina cu măslini,
și cum mergeam
așa
călcând peste iarba uscată,
l-am văzut șezând pe o băncuță,
În spatele lui,
un tufiș uriaș de floarea-pustiei,
îngălbenise…
puternic…
puternic…
mi-a luat mâinile în mâinile lui,
și mi-a zâmbit…

Nu, n-am crezut niciodată,
eu știam
că oamenii sunt cele mai viclene animale,
că sunt răi,
și mint,
și se prefac,
și iubesc puterea…

Draga mea,
scumpa mea,
învierea mea,
să nu fi supărată pe bătrânul tău tată,
și dacă vei auzi
lucruri urâte despre el,
pentru că
vei auzi,
asta te asigur,
să nu-l judeci prea aspru,
și ca să îți înfrângi durerea din inimă,
gândește-te la numele tău
și de ce ți l-am pus…
Te las,
se apropie ora,
și avocatul nu mi-a mai dat nici o șansă
acum că…”


aici s-a întrerupt…
Scrisoarea mi-a dat-o chiar ea,
după care a început să plângă
întâi încet, ca și cum s-ar fi rugat,
apoi din ce în ce mai tare,
ca o ploaie torențială de vară
ce spală tot orașul
de mizerie…




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!