Se – apropie Decembrie, se lasă vreme rea
Se-ntunecă devreme și când te culci e noapte
Nimeni nu mai vorbește, se-aud în jur doar șoapte
Și nu de mult pe cer, s-a stins ultima stea

Din ce în ce mai palizi, mai reci, mai hivernali
Întunecați la față, stingheri și ciclotimi
Trec oamenii pe strada, grăbiți și anonimi
Ferindu-se din cale de stropi și de ghețari.

Sunt umbre înghețate, fugind din felinare
Când scurte și intense, când pale și întinse
Se-aud strigând în jur cu vocile lor stinse
Și-n fiecare voce se stinge o chemare

Și ți-ai dori să vezi din nou o formă
Să poți din nou discerne lumină și contur
Ochii deschiși să poată vedea ceva în jur
Să poți fugi de lume, uscată și acromă.

Dar nu mai ai ce face. Se-apropie Decembrie
Ești prins în însectar, un semn pe portativ
Ce-ai vrea să suni divin cu sunetu-ți lasciv
Ce tânguiește tirst în noaptea de Noiembrie,