Vin’ lângă mine, suflet crud mereu,
Monstru-adorat şi surd, nepăsător!
Vreau mâna-nfiorat să mi-o-nfăşor
În coama părului tău des şi greu;

În rochia ta puternic parfumată
Vreau capu-ndurerat să mi-l scufund,
Şi să miros ca pe-un buchet, profund,
Mireasma dragostei de altădată.

Să dorm aş vrea, mereu, nu să trăiesc!
Şi într-un somn adânc precum o moarte,
Să pun săruturi dulci, nenumărate
Pe-un trup frumos, strălucitor, zeiesc.

Nimic n-alină suferinţa mea
Ca patul tău, fermecător abis,
Uitarea stă pe buzele-ţi de vis
Iar Lethe curge-n sărutarea ta.

De-al meu destin, de-acum plăcerea mea,
Voi asculta ca un predestinat
Şi, mucenic blajin, nevinovat,
Ce chinul vrea mereu a-şi aţâţa,

Spre-a-mi îneca ranchiuna adunată
Voi suge binecuvântat venin
Din vârfu-acestor sâni cu sfârcul fin
În care n-a fost suflet niciodată.