agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1534 .



mi se cere prea mult
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-12-01  |     | 



apăs aceleași litere, degetele tresaltă la atingerea nasturilor tăi roșii, aleargă până la ultimul presimțind șoselele netede ale trupului tău, alcătuind într-un altfel de alfabet seara de până atunci, întâlnirea noastră de la metrou, drumul până acasă. întunericul ne găzduiește ca un muzeu de istorie a luminii, camerele lui nenumărate sticlesc de copilăriile noastre în care nu ne întâlniserăm încă, adolescențe trecute așteaptă răbdătoare în spatele unor vitrine ca niște costume de epocă în care ne închipuim râzând cum ne-ar sta; suntem peste tot noi, dar suntem unul fără celălalt și asta ne face să nu ne mai putem recunoaște. până la ultimul nasture, arcuindu-se în țipete ascuțite uneori sau tăcând prelung, degetele mele își amintesc altfel cum m-ai privit ieri, rescriu trecutul cu semnele trupului tău, corectează cu multă răbdare totul, făcând largi decupaje care ne provoaca uneori amnezii si ne imping sa ne pierdem constiinta. acum suntem atât de aproape încât toate femeile pe care le-am mângâiat redevin tu, tu cea care creșteai zgomotos în sângele lor și care mă chemai înăuntru. eu n-am reușit niciodată să le iubesc până la tine. mă înveți că trupul lor nu fusese decât o îmbrăcăminte a ta, că fiecare clipă ne-ar fi putut aduce înapoi aici, în camera ta, și eu apăs cu palmele buzele sânilor tăi ca pe niște nasturi roșii, arzători, care îmi pătrund în piele. mi-e frică și cumva mi se cere prea mult.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!