agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2042 .



cu mine nu te joci niciodată
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-12-09  |     | 



tu recunoști umbrele de pe cer și le ceri să fie avioane sau păsări sau, mult mai rar, oameni. atunci aud trupul greu al lui gibreel farishta șuierând prin aer ca o ghiulea, și tu chicotești bucurându-te de venirea lui ce străbate încă văzduhul, ca o femeie așezată pe spate, răstignită pe linia orizontului și o altă linie, perpendiculară, pe care numai tu o poți gândi. eu mă simt obosit ca o fantomă desculță, iată, orice aș zice se resoarbe în mine ca într-un vid, nimic nu trece în afara mea, nimic nu asudă de resturile înfățișării mele, nimic nu-mi îmblânzește singurătatea. sunt o umbră lividă care-și împinge sternul gonflabil tot mai aproape de tine, sperând să fie recunoscută. tu recunoști umbrele de pe cer și le ceri să fie meteori sau planete, dar cu mine nu te joci niciodată. nici nu mă cruți, nici nu mă ucizi. o!, cum se plimbă privirea ta ca o lamă sclipitoare, cum se leagănă pe lângă mine și cum tresar de parcă aș fi fost, în sfârșit, recunoscut. de parcă mă pregăteam să intru într-un fel sau altul în lume. dar tu nu mă spinteci niciodată, nu mă tragi afară, nu vrei să-mi dai drumul.nu vrei să mă nasc. stăteam într-o pivniță scundă, sub un teasc, dispăream uneori într-atât, încât încăpeam în golurile de aer dintr-un dop de plută. sunt atâtea lumi în lumea asta infinită și eu sunt la fel de singur în toate ca și în asta. uite, îți întind mâna mea de confeti, mâna mea euforică de făcut cunoștință, rostește-mi numele, fă-mi curaj, iartă-mă, ia-mă acasă. și mâna mea trece prin tine așa cum îmi trece vederea când te privesc. mâna mea trece prin tine și se leagănă prin aer, ca o frunză incoloră, mereu de partea cealaltă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!