agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7066 .



erai puțin a mea
poezie [ ]
Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-12-17  |     | 



nu, tu nu mă iubeai. așteptai numai, curioasă și cu mici luminițe sclipindu-ți în ochi, să vezi ce se întâmplă cu dragostea mea. eu eram pentru tine o rezervație naturală a iubirii prin care îți plăcea să te plimbi, mângâind sentimente pe botul lor umed, hrănind biscuiți mărunți disperării mele, îmblânzind animăluțele tristeții care se furișau prin iarbă până la tine și ți se prindeau în păr. nu, tu nu mă iubeai, dar prezența mea îți amesteca simțurile ca de o beție care te face să râzi, îți turna mereu în pahar, deschidea mereu brațele să te prindă, îți fixa chipul strălucitor în cristalele abajururilor. uneori, amețit ca de un fel de nesomn, îți sărutam urma roșiatică a paharul de vin desenându-se în cercuri pe albul șervetului. îmi dăruiai în galben sărutul acela de cretă pentru totdeauna. erai puțin a mea, recunoșteai și tu, atunci când gura mea atingea mătasea strălucitoare și umedă, încrețindu-se sub buzele mele ca niște buze. brusc, trebuia să pleci. în urma ta se stingeau în mine toate luminile, rămânea numai lampa de petrol a suferinței mele, ca o lună ștearsă, coborâtă pe masă într-un colț de pâine. sângele mi se retrăgea din trup, pulsând în cuvintele pe care le înșiram în urma ta, chemându-te. mă hotăram să redesenez continentele, să încep războaie mondiale, să ucid la întâmplare, să te uit. un bătrân paralizat venea să locuiască în mine. ne uitam la televizor ținându-ne mâinile inerte legate una de alta cu cârpe. eu stăteam în brațele lui, tremurând de frig și de frică. mă lăsam în el ca într-o pleoapă cu balamalele ruginite, o pleoapă pe care o așteptam și care nu mai venea să m-acopere. nu puteam să uit nicio clipă că trebuia să te uit, orice aș fi făcut. împingeam cu palmele rugăciunea uitării spre cer și ea cădea mereu înapoi ca o frunză veștedă de ploaie. undeva lăsasem o ușă deschisă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!