Am tăcut, și tăcerea mi-a fost moarte
În oglinzi purtate, de ape involburate
Și cuvântul meu, s-a preschimbat în fapte
Înlănțuit am fost, și șters, precum o carte

Am iubit, și iubirea mi-a fost vină
Durere și blestem, și lacrimă mi-a fost
Și am zăcut ascuns, epavă și ruină
Sclav al vieții mele, trăite fără rost

Am visat, și visele mi-au fost uitate
În sufletul, ce azi, își cere dreptul la viață
Și am fugit de moarte, neștiind că poate...
Sunt mort și rătăcesc, de mii de ani prin ceață

Am fost atunci, și azi nu pot să fiu
Omul ce a pierdut dreptul la uitare
Și mă mir de ce mă simt, de parcă aș mai fi viu
Când pe mormântul meu, s-au așezat coroane