Ușor atins de marginea unei zvâcniri
daimonul fanteziei noastre
pictează siluete de eter.

Locuri edenice devin timp
sărutate cu dezmierdarea
focului topit în ochii care nu se vad.

Mirosul culorii de tine devine carne,
daimonul dansează cu doua acum-uri
iar în spume orgasmice
inima himerei începe să bată,

daimonul leșină.
Spațiul se închide în el,
acum-urile, aici-ul
se îngrămădesc în buzunarul demiurgului,

ah.

Pentru o clipă am fost himeră desenată de aer
iar tu îmi erai partea dreaptă.