Noaptea scursă printre pleoape a‘ncastrat orașu‘n gheață
Frământările din noi au luat forme de dune
Am rămas două fosile, prinse de glaciațiune
Amintire înghețată coborând din altă viață.

Orele de ger și crivăț ce ne-au dus din toamnă‘n iarnă
Într-o zi și într-o noapte ce-au albit această lume
Ne-au îmbătrânit subit, ca o boală fără nume
Ce transformă gându-n fulg, în mișcare browniană

Tot mai mici urme de pași se scufundă sub omăt
Viscolitele cărări le închid în urma noastră
Rece, nesfârșită nea, giulgiu moale ca o lastră
De sub care nici o urmă, nici o formă nu mai văd ...