agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6159 .



De vorbă cu tata
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [a.a.a ]

2012-02-15  |     | 



De fiecare dată,
drumul până la tine e mai lung
cu un mormânt.
Nu știu cine te-a băgat aici,
dar să știi că te-a pus cu fața la vânt
și cu lumea la spate.

Pe-acasă, totul e ok –
soarele încă joacă somata cu cornete
prin geamul chituit de tine,
pereții-s mai groși cu cinci milimetri,
mamei i-au crescut struguri albi pe lângă urechi
și duminici galbene în palme,
(spune că te mai așteaptă doar 30 de ani
și-o ia de la capăt),
televizorul diamant a suferit 3 anevrisme
(i-au pocnit lămpile,
și nu se mai găsesc în comerț),
pămătuful tău,
plin cu riduri de var și aproape chel,
începe etajera,
dar te plictisesc, nu?

În rest,
toate-s la fel de altfel,
numai 14 octombrie același vameș ursuz,
cu o mână-n buzunar,
cu cealaltă, până la cot, în sufletele oamenilor.
Iar eu
m-am tăiat numai de 14 ori la primul bărbierit,
mi-am rupt ața c-o Ană plină cu melci verzi în ochi,
m-am apucat de fumat tutun, apoi basme, apoi beznă,
am învățat că, dacă e să pleci, s-o faci devreme,
n-am reușit să mă fac inginer, am făcut filosofia
și m-am apucat să scriu prost.

Tu ce mai faci?
văd că ți s-a maturizat crucea,
nucul care-ți crește din piept
zgârie burțile ciorilor,
gardul ce te măsoară a năpârlit ruginiu,
placa cu numele tău abia te mai ține minte...
Taci?
Ai devenit greu abordabil, tată!

Acum plec.
Aaa: vezi că nenorociții ăștia vii
vor să te-adune într-un sac de pânză,
claie peste grămadă –
cică ar mai încăpea câțiva peste tine...
Mai vin!
Dacă te mai găsesc,
am să-ți mai spun de mine, de altele,
aduc și cărțile de-un tabinet,
și poate că
am să mănânc și eu o nucă
din nucul tău.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!