O căprioară rănită în lanul de grâu
Ce lacrimile-și varsă în apa din pârâu
O stea căzătoare pe cerul plutitor
Și aurora neagră, în coșmarul nopților
Un cer înspăimântat de trăsnete și tunet
O lebădă speriată de propriul ei sunet
Un vers banal ce se zbate pe coala de hârtie
Un suflet ce rătăcește în poezie.
Un suflet zdrobit ce se îneacă în suspine
Aceasta sunt eu, fără de tine.
Și-n clipa când soarele atinge orizontul fără de pată
Ai să-ți amintești, cât te-am iubit odată!