agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 714 .



adagio - 19
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2012-05-18  |     | 



fără vise dormea orașul prăbușit în rigole
și doar ferestrele mai sclipeau verde, cât un mugure abia plesnit
suflete, dă-mi mâna ta, îmi ziceai,
e posibil să te rătăcești printre atâtea vitrine, lampadare și porți
abia te-am regăsit ca pe un rid de care uitasem,
uite cum devine pregnant, aici, unde linia vieții curge tot mai sinuos,
ca sângele, ca sângele când aerul nu mai poate susține zborul

orașul acesta ar putea să te pervertească, suflete,
te-ai putea întuneca și nopțile ți-ar deveni lichide și pline de însingurare
ca un castan care nu mai știe să înflorească,
dragul meu, nu-mi doresc decât să-ți fie atât de bine cât să poți să te scuturi
de toată sarea care te-a făcut atât de minunat și confuz

dormea orașul un somn de bețiv,
ar fi vrut să bolborosească din streșini
și din burlane ar fi vrut să expectoreze orele pline de praf
eu, ca un soldat care a pierdut absolut toate războaiele știute și neștiute,
pășeam pe asfaltul moale precum inima când tresaltă,
ah, ar fi putut fi o altă zi în care să uit
că doar dragostea e cea care conferă echilibru și logică

precum o ilustrată veche părea acea clipă în care tu, dintr-un gest reflex,
mi-ai făcut semne să tac,
aici, dragul meu, ne iubim pe mutește, iar eu, febril, îți vorbeam din degete
și din fiecare fir de păr alb pe care-l descopeream
de la o îmbrățișare la alta
tot ceea ce contează e doar sudoarea care se urcă-n tavan
și se transformă în nori dulci și sărați
până când timpul se comprimă și-ncepe să țipe

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!