Puteţi desfide ochii mult lăudaţi, faimoşi,
Ochi ai iubitei mele, prin care-o-nfiorare
Mai dulce decât Noaptea se scurge şi dispare,
Vărsaţi asupra-mi negre-adâncimi, voi, ochi frumoşi !

Ochi ai copilei mele, arcane adorate,
Vă-asemănaţi cu-acele largi peşteri tăinuite,
În care, de mormane de umbre-acoperite,
Sclipesc, ca printr-o ceaţă, comorile uitate !

Adânci şi mari sunt ochii umbroşi ai dragei mele,
Ca tine, Noapte-ntinsă cu străluciri de lună,
Voi Dragostea, Credinţa le-nchideţi împreună,
Ochi voluptuoşi şi candizi, cu licăriri de stele !