curg prin venele mele fluturi de pradă
se strâng în brațe și își vând unul altuia
culori timpurii, culori de amieze
și
culori ale nopții

atât de tare se strâng încât unii mor fără a avea puterea
să spună

alții
se strâng câte doi apoi își deschid cutia cu scule le deșurubează încet
le curăță de rugină
le vopsesc
și le pun la uscat. se și amestecă între ele
dar ce treabă mai au
decât să le așeze filă cu filă cu fața spre soare

apoi râd cum zboară unul cu mâinile celuilalt
în timp ce ele stau întinse pe sârmă

uimire citesc
cât de repede se pot ridica înspre cer

chestia asta am observat-o abia ieri în timp ce îmi flagelam dantura cu peria
fără ca măcar să mă întrebe dacă pot să mănânce cireșe
abia atunci vedeam
venele prin care viața se scurgea printre degete

când alerg pe trotuar dintr-o dată asfaltul se crapă în două
ca și cum ar trece prin mine
un râu de sânge cleios
de bube
și de negi ai pământului pregătiți tocmai pentru astfel de lucruri
că nici nu mă mir de ce câte una e atât de amară

și când vreau să pășesc, noaptea îmi sare în cârcă
îmi acoperă ochii
cu luna
urechile ei mă învelesc pe de-a întregul

în timp ce
alți
fluturi mă pândesc pe sub gene