respirăm din piept în piept
un șuier ca pentru o tonă de sarin trenul acesta
se clatină pe șine stînga-dreapta o mie de morți
răzbunare pentru ei moarte pentru o mie
noi respirăm
din piept în piept aerul tot mai sărac în oxigen
mai bogat în moarte și alte
senzații plăcute uitării
șerpuiește cum pielea umedă ar vrea să fenteze mîna ce pune
proptea
jucăria aceasta e viață!
piept în piept persevărăm
răsuflare.
ăsta nu e poem fraților
!este exclamația simțurilor atrofiate
cum ai palpa cu buricele degetelor carnea în putrefacție
și ea ar sălta tributară stăpînului
și-n pieptul scobit de viermi o bulină de aer
o bulină proaspăt oxigenată
s-ar ridica să se spargă-n figuri
!cine respiră libertatea aceasta e mîntuit

lasă-ți pieptul atins de buzele mele
precum un bilet la filmul pe care ai promis să-l vedem
sîmbătă seara
în viață
la umbra versetului