în acea zi oamenii și-au adus aminte
au deschis ferestrele
și au șters urmele
au scos afară apa
care le adâncea frigul

afară a devenit înăuntru
și înlăuntru au găsit în sfârșit
un loc mai bun de odihnă

iată străinul care umblă cu viața lui
proptită ca un toiag de sprijin
străinul necunoscut având ochii mei,
mersul, chiar și visele
locul spre care se îndreaptă nu are însă nimic străin
inimii lui.