Din lipsă de laptop și hârtie am scris câteva versuri pe un pește uscat.
Am citit versurile până le-am învățat pe dinafară și apoi am aruncat peștele în oala cu ciorbă.
Astăzi este ziua vecinului de la doi.
Se cântă, muzica este la maxim și se tropăie pe plafonul camerei mele.
Aș cânta și eu, dar Mica Sirenă din povestea lui Andersen s-a înecat în ceașca mea cu cafea.
Acum îmi aprind cu bricheta o țigară și îmi aduc aminte de Fetița Cu Chibrituri din povestea lui Andersen, mâinile ei au rămas înghețate după ce s-a stins ultimul chibrit.
La vecinul de la doi muzica continuă să cânte și tropăielile se aud în plafonul camerei mele.
Pe masă lângă ceașca cu cafea e farfuria de porțelan cu o pulpă de gâscă rămasă de aseară și furculița înfiptă în ea.
La ușă sună cineva, mă ridic disperat și văd că pe sub ușă poștașul îmi bagă ziarele de azi.
Mă întorc dezamăgit la cafeaua mea și mă gândesc că dacă Rățușca Cea Urâtă din povestea lui Andersen era de fapt o lebădă atunci și ziarele astea pe care le-am primit acum sunt doar niște cadavre de hârtie.
Beau din ceașca cu cafea și mă gândesc că sunt un soldat de plumb de care s-a îndrăgostit Degețica din povestea lui Andersen.