ascunsu-te-ai de mine niarne*
probabil că și tu ai aflat
ții ochii închiși
să nu văd în ei singurul lucru
pentru care aș muta munții aș putea
să cobor în mintea mea să te caut
întrebându-mi viața dacă are rost
dar îți voi încerca rezistența
îngropându-mă oscior cu oscior nerv
cu nerv într-o adâncă tăcere peste care-mi
voi turna o fundație de gânduri oriunde te
vei fi ascuns îmi vei ieși în întâmpinare ca după
o lungă călătorie în jurul lumii deșertându-ți
speranțele umflate cu amestecul acela de praf
sigur că știu înscrisul din tiparnița cerului
rămâne încrustat pe pandantivul ce atârnă la
gâtul fiecăruia deci vino niarne să ne-mpreunăm
într-unul rugăciunile îndoindu-ne genunchii
în fața porților prin care trec zapisurile
ca ceea ce am aflat azi mâine să fie doar eroare

niarne= apelativ atribuit sinelui

3 octombrie 2012