Merge pe străzi populate cu oase
(murim când facem dragoste, iubitule)

femei prinse în menghina minții
lehuze poartă prunci lepădați în gramofoane
în muzica străzii niciun pescar
nu îndrăznește să mai apară

o plută neagră scormonește prin apa fluviului
poetul crește pescăruși
îi învață să mănânce din carnea crudă a florilor
și multiplică poeme

acolo-și aruncă toate cuvintele
nadă mrenelor(solitare și nocturne)
gata s-apuce
picioare de metaforă minunat stihuită
(stelele crapă de ciudă)

din când în când
strivește între buze câte o înjurătură
scurtă (aparent neînsemnată)
pentru fiecare promisiune făcută
și aruncată de el în mâlul necredinței

îl trec sudorile
când pierde în ape ceea ce-i place
vede roșu în palme și sângele i se încheagă
pe conștiință (așa răsar macii)apoi adoarme
cu teama că iubirea nu-i va mai trece pragul
vreodată

la urmă râde
în verdele apei se vede singur

josephine, josephine
ann is here!