poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4959 .



Zilnic
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ovidia_Babu ]

2013-01-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Traian Calin Uba



S-a luminat;
deci gata-s din nou să devină
ucigașe, de neclintit, cu rădăcină… aceste ziduri,
ca niște flori monstruoase.
Ispitele bat pasul acolo, în roată, pe lângă pervaz,
încadrând într-o ramă tentaculară fereastra.
Către ele ochiul abia limpezit zvâcnește
– o noapte cât un mileniu a stat îngropat în moloz –
Oh! parcă ne-a născut Ana-n zid – prunci gemeni –
Setea ei de văzduh și lumină, cu fiece respirație,
răzbește în mine, în tine, tot crește,
încât când ieșim, parcă zidul plesnește, ne-mproașcă afară.

Am scăpat!
galopăm de-acum – ura! – ne-mprejmuiți;
tremură aerul crud, biciuit de zăbale;
fulgeră drumuri multicolore pe lângă călcâi;
De ni se va pune în cale vreunul, cu brațele ridicate,
vai lui! (vai mie, vai ție!)

Pierit-au hotarele – cer și pământ sunt o pânză de pârtii;
călcăm din țâșniri de fântâni în rotiri de păuni, luminoase,
ne aruncăm dintr-un muget de vită-ntr-un tril de măiastră –
Coborâm și sărim fără spaimă câte-o mie de trepte.
Ce strașnică goană! Ce minunată sudoare!

… Până când – vai! – cu o clipă-nainte să biruie luna,
se face ca un fel de mâhnire deasă pe trepte și drumuri…
Ni-e dor greu – de moarte – de straiul cel adevărat,
ce zace – pe unde? – rătăcit în această goană-ncercată
garderobă imensă-a naturii…

De-acum, ca la un semn, farmecul tot se descheie;
regnurile toate năprasnic se scutură de urmele noastre.
Cădem din veșminte străine întregi, ciuntiți sau fărâme,
încontinuu, fulguim așa, dezgoliți, încontinuu,
până când, albe de așteptare, cu giulgii pe brațele-ntinse,
din nou se deschid către noi să ne-nfășure leșul,
miloasele, înțeleptele, statornicele ziduri mereu părăsite...


(din volumul "Poeme" - 1971)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!