poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8982 .



Hito moto to omoishi kiku o oosawa no ike no soko ni mo tare ka uekemu*
poezie [ ]
Kyōto - trepte în istorie și credință

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bia ]

2013-04-21  |     | 



meine eingeschlossene Seele
unter dem goldenen Dach des Horizonts
vergangene Zeiten verlieren sich
im Tempel
der Tee schweigend
unter
freie Bilder der Natur
befreiend

sufletul închis
sub acoperișul auriu al horizontului
timpuriile trăite se pierd
în templu
ceaiul tăcând sub
imaginile libere
ale naturii
zbătând



 photo 1AndreeaBanut-EiheitavanpicturiscaoalaKano-invitat_zps5c7c5c1b.jpg
Andreea Bănuț – Templul Eihei-ji, picturi tavan






Spirale tăinuite în trepte smerite
Aici, sub colina înverzită ca pentru întâia oară,
inima ia formă de lotus
se preface apoi în ușă deschisă spre... firesc...
Egoul îmi poruncește... să ating piatra,
să vindece absențele lungi, așteptările mele intacte,
să cunosc dragostea, nu doar să o respir...
Dar încă sunt orb nu doar cu ochii, mâna rătăcește în depărtări,
sunt o traiectorie suspendată a unui aer static, mereu amânat...

Din plinul pasiunii nu aș lăsa trupul decât în mijlocul ogorului...
Fecioare nenăscute să-mi are și să-mi semene pieptul mustind, umerii arc întins și
la vremea recoltei să privesc din înalturi coșurile pline,
să ajungă la mine acolo, sus, oftatul belșugului, mulțumirii...
Amurgul să adune truditorii la templul unde izvorăște compasiunea
și orice gând, vis, promisiune, ziditoare de lumi iminente,
să coboare în inimile lor, aici, sub colina aceasta înverzită
ca pentru întâia oară...



 photo 2ValeriuBarbuKiyomizu_zps1ee6b968.jpg
Valeriu Barbu – Templul Kiyomizu-dera








Pașii tăi se aud uneori
prin iarba din curte
ca șopârlele ce se furișează la soare
ajung până la ușa de lemn
când ziua se odihnește
pe dale de piatră
între cedri parfum de tămâie
îmbrățișează aerul
ca rasa unui călugăr rătăcit
poate va veni clipa
când vei avea curajul
să intri la ceai


 photo 3TincutaBernevic-KoshojiUji_zps84a22f5d.jpg
Tincuța Bernevic – Templul Kōshō-ji








Adiere de vânt -
o lume întreagă
își pierde conturul



4 photo 4AnaBezem-gradinadeapaPondKyoyokidelatemplulRyoanji_zps7915e587.jpg
Ana Maria Bezem – grădina de apă Pond Kyoyoki de la Templul Ryōan-ji








„Templul grădinii căprioarei”

dintre nori
în ochii de umbră ai copilului-kami
în care se-oglindește templul
de peste lac
clipa se transformă într-o perlă
în care

în afara timpului
într-o lacrimă uitată în palma zeilor
de puiul căprioară
ori poate
de sabia vreunui samurai ucis în Războiul Ōnin
soarele se odihnește
pe acoperișul copiei vechiului pavilion

în care
din afara timpului
de pe frunzele copacilor
picură pe lac
de pe degetele din azur ale sufletelor celor care au fost
scrisă cu cerneală din cenușa clipelor vieții lor
umbra poveștii Pavilionului de Aur

sub ochii umbrei copilului-înger
nevăzut de nimeni
clipele care vin
devin valuri
în lacul fără sfârșit
al zilei eterne a lui Buddha




 photo 5MariusChelaru-Kinkaku-ji_zps132c0e85.jpg
Marius Chelaru – Kinkaku-ji, Palatul de Aur








Fiorii iernii –
la capătul drumului
același munte



 photo 6GrigoreChitul-Kinosaki_zps3baebc24.jpg
Grigore Chitul – orașul Kinosaki








Dangăt de clopot -
puful de plop mângâie
numele lor



 photo 7CezarCiobica-SanctuarulShimogoryo_zpsecb7b023.jpg
Cezar Ciobîcă - Shimogoryo shrine








Toți turiștii-n târg -
nicio rugăciune
către Amida



 photo 8LiviaCiupav-Kosho-jisalarelicvelor_zps8ec4496c.jpg
Livia Ciupav - Templul Kōshō-ji, Sala Relicvelor








Înspre asfințit
vârful templului Toji
străpunge cerul
sabie însângerată
simbol al trecutului



 photo 9MagdalenaDale-Toji_zps97037563.jpg
Magdalena Dale – Templul Tō-ji








Pacea amiezii –
doar țipătul cocorului
trece de ziduri



 photo 10IoanGarda-PalatulimperialKyoto_zps1f7ed8bf.jpg
Ioan Petru Gârda - Kyōto-Gosho, Palatul Imperial din Kyōto








Înceata toamnă-
în acest loc sacru-ascult
altfel văzduhul...
din ceva așa de-nalt
tremurul brațului meu



 photo 11IoanaGeier-Ryoanji_zps656462ad.jpg
Ioana Geier - Templul Ryōan-ji, grădina zen – keresansui








Umbra munților
ascunsă de fulgi de nea
nu se mai vede.
vechiul meu prieten, râul,
îmi spune povestea ei



 photo 12MarianGhilea-riulKamo_zps41d3a209.jpg
Marian Ghilea - Kamo-gawa - rîul Kamo








O mie de chipuri -
un singur pom păzind
urcușul spre cer



 photo 13FlorinGrigoriu-templulSanjusangendo_zpse5c0752b.jpg
Florin Grigoriu – Templul Sanjūsangen-dō








Vechiul Kyōto -
umilul om cu rișca
străbătând veacuri



 photo 14ValiIancuKiyomizu-langatemplu_zps5b820c70.jpg
Vali Iancu – împrejurimi Templul Kiyomizu-dera








Pesemne

pesemne
că prințesa-de pe îndepărtata Lună,
scutură prunii de flori -
în roz brocat se-mbracă stejarii;
deasupra-mi,
cocorii se joacă cu iepurii albi,
pitiți
printre
raze.

pesemne
că-n nopțile înmiresmate de primăvară,
frumoasa prințesă -
la fereastră,
cântă la koto-
un abur fin de balade acoperă munții;
deasupra-mi,
maiestosul păun,
printre stele-și răsfiră
penele albe



 photo 15AnisoaraIordachemuntiiKitaMatsu_zps4d068a7c.jpg
Anișoara Iordache – Kita Matsu – munți în apropiere de Kyōto








In hybernation
sits the old, silent temple
covered by deep snow.
Inside, the spirits are high
waiting for a new, warm spring

În hibernare
stă templul vechi și tăcut
învelit în nea.
Înăuntru, râsete
așteaptă primăvara



 photo 16AkikoIshida-Eiheiji_zps065d9d5c.jpg
Akiko Ishida – Templul Eihei-ji








În templu
vocile călugărilor numără zorii
închid ochii, meditez,
ritualul gongurilor străbate pacea interioară
uit cuvinte
sunt pe Drumul ce moare perpetuu
vreau sa fiu Vie
caut sensul profund
templul separă cerul de pământ
vidul de preaplin
seninul de furtună
inima confuză de judecată
visele sunt miraje, flori artificiale
între îndoieli și ezitări
adevărurile vin spre mine
din zece direcții
în sinceritatea inimii
ating prezentul absolut



 photo 17AngelaMamier-Koshoji-intrareaincurteatemplului_zps8805e898.jpg
Angela Nache Mamier – Poarta de la Templul Kōshō-ji








Din Templul Toji
i-un pas doar până la cer...
o veșnicie



 photo 18VasileMoldovan-pagodatempluluiToji-invitat_zps2545c66b.jpg
Vasile Moldovan – Pagoda de la Templul Tō-ji








by the cold wood
of the open karamon**
you once promised
I would not be
forgotten

lângă lemnul rece
al karamonului deschis
mi-ai promis odată
că nu voi fi
uitat



 photo 19MikeMontreuil-Nijo_zpse9c339fc.jpg
Mike Montreuil - Castelul Nijō-jō








Vântul spulberă
floarea pomilor dalbi, roz
parfum nostalgic



 photo 20AlexandraFloraMunteanuToji2_zpsa801c51e.jpg
Alexandra Flora Munteanu - Templul Tō-ji








Templu renovat -
toți arțarii dimprejur
plini de rugină



 photo 21DanNoreaDaikakuji_zps6959825b.jpg
Dan Norea – Templul Daikaku-ji








Zile toride -
printre lumini și umbre
duhul lui Basho



 photo 22IonRasinaruGradinaSanjusangendo_zps03fab7c4.jpg
Ion Rășinaru – grădina de la Templul Sanjūsangen-dō








Trepte tocite -
creștinii și budiștii
cu aceeași smerenie



 photo 23AnaRusepagodatempluKyomizu_zps442fbd70.jpg
Ana Ruse – Pagoda de la Templul Kiyomizu-dera






Calea tămîii –
aplecate la pămînt
ramuri de cireș

 photo 24CristinaRususalazendoKoshoji_zps94ab04b0.jpg
Cristina Rusu – Sala Zendo de la Templul Kōshō-ji








O nouă toamnă -
vechiul zid al palatului
în același loc



 photo 25SiminaSilviaScladanPalatulimperialdelaKyoto_zps14ffd0a8.jpg
Simina Silvia Șcladan - Kyōto-Gosho, Palatul Imperial din Kyōto







Iazul Osawa
tulburat de pietre
adânc până la poemul
murmurat odată de el
în templul meu



 photo 26LuminitaSuse-Daikaku_zps426c6a32.jpg
Luminița Suse – Templul Daikaku-ji








Lacuri limpezi
și păduri neumblate
rămas-au în trecut...
pe atunci samuraii
îl înfruntau pe shogun



27.Tomescu photo 27NicolaeTomescu-Kyoto_zps2724c09f.jpg
Nicolae Tomescu – gara orașului Kyōto




Ca rădăcinile pinilor
înfipți în granitul insuliței
e iubirea mea -
încrețiturile apei
înecînd coroane



 photo 28LauraVaceanu-InsulalaKinkakuji_zps5b56b584.jpg
Laura Văceanu – Kinkaku-ji, Palatul de Aur



Referințe fotografii;

Eihei-ji – este unul dintre cele două temple Soto Zen fondate de Eihei Dogen (1200-1253, profesor, apoi călugăr, care a fondat școala de Soto Zen în Japonia). Prima denumire a templului a fost Dibutsu-ji, dar în 1244, Dogen îi schimbă numele în Eihei-ji. Templul a fost distrus de foc de mai multe ori. În timpul secolului al XVI-lea, ucenicii lui Ikkō-shu (sectă fondată de Ikkō Shunjō) au atacat și ars templul și clădirile din jur. Structura sa mai veche datează din 1794. Altarul principal, sala lui Buddha are trei statui ale lui Buddha ce reprezintă, trecutul - Amida Butsu, prezentul – Shakyamuni Butsu, și viitorul – Miroku Bosatsu. Shōrō (clopotnița), deține sho Obon – marele clopot de bronz ce datează din 1327. Joyoden - Sala Fondatorilor conține cenușa lui Dogen și a succesorilor săi. Templul are foarte multe manuscrise și învățături rămase de la Dogen și este foarte frumos pictat de artiștii din perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603). În prezent, templul are călugări și călugărițe în reședință. Aici este centrul principal de pregătire a Soto Zen. Întins pe o coastă de deal, complexul este înconjurat de cedri de 30 de metri înălțime și la fel de vechi ca și templul. Arțarii japonezi, de asemenea sunt o splendoare mai ales toamna, cînd totul în jur se transformă în roșu auriu. (fotografii Andreea Bănuț – invitata Ioanei Geier și Akiko Ishida - invitata lui Marian Ghilea)



Kiyomizu-dera – la poalele dealului împădurit de la Higashiyama se află acest templu budist, monument istoric parte din „Monumentele Istorice din Kyōto” dar și din „Patrimoniul Mondial”. Construit în 798, templul este dedicat zeității budiste Kannon (zeița milei, principiul feminin sau masculin, care își are originile în India. Kannon personifică compasiune si este una dintre divinitățile cele mai venerate din Asia și Japonia). Clădirile actuale au fost ridicate de shogunul Tokugawa Iemitsu (1604-1651). Sala principală, Comoară Națională, este atîrnată cu ingeniozitate peste un perete abrupt al cadrului masiv ce încorporează 139 de stîlpi imenși din lemn. Cascada Otowa-no-Taki, vestită pentru proprietățile ei purificatoare, se prăbușește de lîngă clădirile adiacente pe un al doilea perete stîncos. Credincioșii se adună aici să se curețe, uneori prin scufundare sub cascadă. Templul este cel mai sacru loc din Kyōto, iar credincioșii vin aici în număr foarte mare. Complexul include mai multe clădiri, dar și un altar Jishu Shrine, dedicat lui Ōkuninushi (zeitate care protejează agricultura și medicina). Acest altar mai este numit și altarul dragostei, pentru că are niște pietre ale dragostei plasate la o distanță de cîțiva metri una de alta; vizitatorii merg cu ochii închiși, și se spune că cei care nimeresc să atingă pietrele își vor găsi adevărata dragoste. Drumul către Kiyomizu-dera este deosebit de frumos, el este de fapt o potecă abruptă, pietruită și mărginită de vechi clădiri din lemn. În zona din apropierea templului turiștii merg cu rișca, sau fac plimbări la pas printre magazinele cu suveniruri. Templul este foarte frumos în toate anotimpurile, dar mai ales primăvara cînd cireșii sunt în floare. (fotografii Valeriu Barbu și Vali Iancu - invitata Magdalenei Dale)



Kōshō-ji – este un templu budist fondat în anul 1233 de Eihei Dogen (1200-1253, profesor, apoi călugăr, care a fondat școala de Soto Zen în Japonia). Cîteva din operele prețioase pe care le-a scris maestrul aici au fost distruse într-un incendiu. În 1648, domnitorul local, Nagai Naomasa reconstruiește templul la Uji, în prezent, locația sa actuală. Sala principală a fost construită din părți ale Castelului Fushimi, iar în Sala Relicvelor se păstrează statuile și relicvele importante ale călugărilor din templu, cenușa lor în urne, și importante manuscrise istorice. În sala de meditație Zen-dō (un loc de meditație pe care îl găsim în fiecare templu), călugării se așează pe niște perne, cu fața la perete, și meditează. La Kōshō-ji maestrul Dogen a scris o parte din operele sale majore, în special „Fukanzazengi” (în traducere „Reguli pentru Zazen”, eseu scris în a doua jumătate a anului 1227 (între 5 octombrie și 10 decembrie), maestrul avea doar 28 de ani) și aproximativ jumătate din Shōbōgenzō (în traducere „Comoara adevăratului ochi Dharma”, poveste despre practica zen între maestru și elev). După moartea lui Dogen Zenji, Kōshō-ji a fost reînviat de starețul Banan Eishu pentru a servi ca centru pentru învățarea stilului zen, sever și simplu așa cum l-a moștenit de la Zen Dogen Zenji. În timpul perioadei Edo (1603-1867), novicii din toată Japonia veneau să își facă noviciatul aici. Uji este un loc de o frumusețe naturală deosebită, iar templul mai este renumit și pentru cultivarea ceaiului verde. Poarta templului este foarte frumoasă și e asemănată cu o harpă. O variată colecție de arbori, printre care pini, piersici, pruni, sălcii, cireși și paltini sporesc frumusețea acestui loc. (fotografii Tincuța Bernevic, Livia Ciupav, Angela N. Mamier și Cristina Rusu)



Ryōan-ji – sau Templul Dragonului Liniștit este un templu zen aflat la nord-vest de Kyoto, foarte important pentru secta Zen Rinzai. Fondat în 1473, templul a servit ca mausoleu pentru împărații din clanul Hosokawa (clan de samurai japonezi), mormintele lor sunt grupate împreună în ceea ce sunt cunoscute astăzi ca „șapte morminte imperiale”. Acest templu este cel mai faimos din lume și pentru grădina sa cu pietre construită de Sōami (dec.1525, celebru pictor, peisagist și călugăr). Grădina zen – keresansui (peisaj uscat), în formă de dreptunghi are 15 pietre de mărimi diferite compuse în cinci grupe; un grup de cinci pietre, două grupuri de cîte trei, și două grupuri de două pietre. Pietrele sunt înconjurate de pietriș alb, care este atent greblat în fiecare zi de către călugări. Încă cu cinci sute de ani în urmă se urmărea o minimalizare rafinată a grădinilor. Această așezare a pietrelor reprezintă insule într-un ocean, în reprezentarea artei conceptuale moderne. Pietrele sunt plasate în așa fel încît, de pe verandă nu se poate vedea întreaga compoziție. Sunt aranjate în așa fel încît atunci când cineva se uită la grădină din orice unghi (altele decât cele de mai sus), să se vadă doar paisprezece pietre. Se spune că în mod tradițional doar prin atingerea iluminării cineva ar putea fi capabil să vadă și piatra a cinsprezecea. Istoricul grădinilor Gunter Nitschke a scris despre această grădină în cartea sa „Japanese gardens”: „Grădina de la Ryōan-ji nu simbolizează nimic, sau mai exact, pentru a evita neînțelegerile, grădina de la Ryōan-ji, nu simbolizează, nici nu are valoarea de a reproduce frumusețea naturală pe care am putea-o regăsi în lumea mitică sau reală. Eu o consider a fi o compoziție abstractă a obiectelor „naturale” în spațiu, o compoziție a cărei funcție este să incite la meditație”. Templul mai are de asemenea și o grădină de apă Pond Kyoyochi, construită în secolul al XII-lea, ca parte a patrimoniului Fujiwara, o ceainărie și o grădină de ceai ce datează din secolul al XVII-lea. Lîngă ceainărie este un renumit bazin de apă din piatră - tsukubai, cu apă care curge continuu pentru purificarea rituală. El are această denumire din cauza înălțimii reduse a lui, utilizatorul trebuie să se aplece să-l folosească, într-un semn de reverență și umilință. Sensul frazei sculptate în partea de sus a bazinului este "ce are cineva, e tot ce are el nevoie" și este menit să consolideze învățăturile anti-materialiste ale budismului. Absența unui polonic este destinată să sugereze că apa este numai pentru suflet, și că este necesar să se îndoaie genunchiul în umilință, în scopul de a primi binecuvîntarea sa. (fotografii Ana Maria Bezem și Ioana Geier)



Kinkaku-ji – numit și Pavilionul de aur, sau Cerbul din grădina templului este un templu zen budist din Kyōto. Shogunul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408) a dobîndit casa de la un nobil și a transformat-o în casa lui de odihnă Pavilionul de Aur (1397). Dorința lui fost ca după moartea sa, această casă să fie transformată în templu. În anul 1950, un călugăr a dat foc pavilionului și acesta a ars din temelii. Acest incident l-a inspirat pe Yukio Mishima (pseudonimul lui Kimitake Hiraoka, 1925-1970 – poet, dramaturg, regizor de film și actor japonez), în faimosul său roman „Kinkakuji”. Structura actuală a pavilionului datează din anul 1955. Se spune că e o copie exactă a fostului pavilion, deși unii susțin că învelișul din frunze de aur al lui este mult mai strălucit și mai extins decît al celui original, și asta mai ales după restaurarea finală din 1990. Pavilion de Aur este o clădire cu trei etaje și a fost un model important pentru Ginkaku-ji - Pavilionul de Argint. Pavilionul încorporează trei stiluri distincte de arhitectură, care sunt: Shinden, Samurai, și Zen, în special pe fiecare etaj. Primul etaj, numit Camera Apelor Dharma este pronunțat în Shinden-zukuri, stil ce amintește de stilul rezidențial al aristocrației imperiale din perioada Heian (794-1185). Este conceput ca un spațiu deschis, cu verande adiacente și folosește lemn natural nevopsit și ipsos alb. Acest lucru ajută la accentuarea peisajului din zonă. Cei mai mulți dintre pereți sunt realizați din obloane, care pot fi manipulate de către o persoană, în așa fel încît să permită o anumită cantitate de lumină și aer în pavilion. Etajul al doilea, numit Turnul de undele sonore este construit în stilul războinicilor aristocrați, sau buke-zukuri. Există un sentiment de siguranță care este dat de ușile glisante din lemn și ferestrele cu zăbrele. Acest etaj este format dintr-o sală Buddha și un altar dedicat zeiței Kannon. Al treilea etaj este construit în tradiționalul stil Zen, cunoscut sub numele de zenshū - butsuden - zukuri. Clădirea este acoperită cu un bronz phoenix ca ornament. Acoperișul este din stuf în forma unei piramide. Partea exterioară este o reflecție a interiorului. Elementele naturii ca; moarte, religie sunt formate împreună pentru a crea această conexiune între pavilion și intrușii din exterior. Pavilionul de Aur este situat într-o grădină magnifică Kaiyu-shiki-teien, cu un peisaj în stilul go-round (adică unde se merge rotund). Pavilionul se extinde pe un iaz, numit Kyoko-chi care reflectă clădirea și are zece insule mici. Tipologia Zen este văzută prin compoziția rocilor, care împreună cu plantele sunt aranjate într-un mod specific de reprezentare a locurilor celebre din literatura chineză și japoneză. O punte mică de pescuit - tsuri-dono este atașată la partea din spate a clădirii pavilionului, permițînd unei barcuțe să fie ancorată acolo. Cel mai mare ostrov din iaz îl reprezintă insulele. Cele patru pietre care formează o linie dreaptă în iazul de lîngă pavilion sunt destinate să reprezinte pînzele ancorate pe timp de noapte, cu destinația spre Insula vieții veșnice în mitologia chineză. Puține priveliști sînt mai frumoase decît Kinkaku-ji, mai ales cînd copacii din jurul lui au deosebitele culori ale toamnei. Fiind unul dintre cele mai faimoase locuri de vizitat din Japonia, el atrage anual cei mai mulți turiști. (fotografii Marius Chelaru și Laura Văceanu – invitații Cristinei Rusu)



Kinosaki - Kinosaki-chō, oraș japonez stațiune foarte apreciat de turiști pentru Onsen - izvoarele lui termale. În fîntînile cu apă termală din piața centrală turiștii afundă plase cu ouă și așteaptă să se fiarbă. Mici iazuri cu această apă binefăcătoare sunt și la marginea drumurilor, unde se poate sta cu picioarele pentru relaxare. Orașul mai este cunoscut și datorită scriitorului Shiga Naoya (1883-1971, romancier și nuvelist japonez, care a scris în perioadele Taisho (1912-1926) și Showa (1926-1989). El a venit la Kinosaki în anul 1913 pentru un sejur de trei săptămîni, timp în care a scris o povestire cu titlul „Kinosaki ni Te”. (fotografia lui Grigore Chitul)



Shimogoryo shrine – Altarul de la Shimogoryo a fost fondat în perioada Heian (794-1185), de împăratul Ninmyo (810-850), pentru a îndumnezei opt spirite divine ce au murit în circumstanțe nefericite. Acest altar a fost construit inițial în partea de sud a Altarului Goryo în zona Izumoji și a fost numit Shimo-Goryo Shrine (Shimo înseamnă sud), ca o ramură a altarului Shimo Izumo, unul dintre cele mai vechi altare. Mai tîrziu el a avut locații diferite pînă la stabilirea locației actuale în 1589 cînd Toyotomi Hideyoshi (1537-1598) reconstruia Kyōto. Astăzi, altarul servește ca altar gardian pentru Palatul Imperial. Aici are loc un festival de muzică în fiecare an, în a treia duminică din luna mai, iar pe 17-18 august mai are loc un festival de dansuri tradiționale japoneze. (fotografia lui Cezar Ciobîcă)



Tō-ji – după fondarea capitalei la Kyōto în 794, împăratul Kammu (737-806) construiește în 796 templul Tō-ji. A fost unul din cele trei temple budiste permise în capitală, și singurul din cele trei care a supraviețuit în prezent. Acesta a ars în mod repetat și a fost reclădit peste secole. Construcțiile templului au fost distruse în războaiele civile din secolul al XV-lea. Sala principală (Kondo 1606) este Comoară Națională, ca și lucrările de artă religioasă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea din sala de prelegeri (Kodo 1491), ce conține 21 de statui renumite ale lui Buddha si a altor zeități. În partea sa sudică templul are o pagodă construită de shogunul Tokugawa Iemitsu (1604-1651), în 1966, ea are 54,8 m și este cea mai înaltă pagoda de lemn din Japonia. Templul mai are și o întinsă grădină cu poduri și punți peste iazuri, unde înoată broaște țestoase și pești. O altă atracție a templului o constituie piețele de antichități și de mărunțișuri ce se țin lunar acolo. (fotografii Magdalena Dale și invitații ei, Vasile Moldovan și Alexandra Flora Munteanu)



Kyōto-Gosho – în traducere, Palatul Imperial din Kyōto s-a aflat la nord-vest de locul actual cu mai mult de o mie de ani înainte ca să fie distrus de un incendiu, în 1788. A fost refăcut complet în 1790, dar a ars iar în 1954. Cel din prezent, mai mic, a fost ridicat în anul următor, pe un loc nou. Folosit încă la ceremonia de încoronare a împăratului, palatul se remarcă prin simplicitatea arhitecturii sale la scară monumentală. Avînd draperii maiestuoase dar simple, din mătase și pînze fine pictate, interioarelor le cam lipsește atmosfera. Măreția sobră arată utilizarea sa numai la ceremonii de cea mai mare importanță. Clădirea principală include printre alte săli, Shishin-den (sala de mese pentru Ceremonii de stat), Seiryō-den (reședința obișnuită a împăratului), Ko-Gosho (Camera curții), Go-gakumonjo (Studiul Imperial sau Biblioteca), și un număr de reședințe pentru împărăteasă, aristocrați de rang înalt și oficiali guvernamentali. Poarta principală din față- sud, parte a Palatului are un acoperiș din lemn de chiparos, și este susținută de patru piloni. Această poartă era folosită în ocazii rare, cînd împăratul primea diplomați sau demnitari străini, precum și pentru ceremonii importante ale statului. Mai există o poartă pe partea laterală, separată de Palat printr-un gard, pictată în purpuriu și acoperită de dale, ce duce la sala unde se țineau ceremonii importante ca; încoronarea unui împărat sau instalarea prințului moștenitor. Aceasta are 33 de metri cu un stil arhitectural tradițional, cu un acoperiș fronton și șolduri. Pe fiecare parte a scării sale principale au fost plantați copaci ce au devenit celebri și sacri; un cireș (sakura) pe partea de est, la stânga, și un copac Tachibana (o specie sălbatică de copac cu citrice verzi necomestibile) pe partea de vest. Centrul Shishin-den este înconjurată de un Hisashi (hol lung, subțire, ce înconjoară aripa unei case a unui aristocrat, în arhitectura tradițională a perioadei Heian (794-1185). În cadrul acestui spațiu este o deschidere largă, pe care inspectorii o străbăteau pe secțiuni, ce duce la sala principală a tronului. Tronul în sine, numit takamikura este așezat pe un podium octogonal, cinci metri deasupra podelei, este separat de restul camerei printr-o perdea. Ușa glisantă unde împăratul era ascuns vederii se numește kenjō, și are pictată pe ea 32 de sfinți chinezi, care au devenit modelele primare pentru toată pictura din perioada Heian (794-1185). Seiryō-den se află la vest de Shishin-den, cu fața spre est. Are un acoperiș tot cu șolduri și frontoane din lemn de chiparos. Inițial acesta era un loc în care împăratul își conducea afacerile sale personale, dar acum este folosit pentru diverse reuniuni și întâlniri. În centru se află o zonă în care împăratul se odihnea, iar pe partea estică este o sală în care se așezau demnitarii și aristocrații. Pe partea de nord este o zonă care se închidea în cazul în care împăratul dormea peste noapte acolo; mai târziu, împărații au început să o folosească ca reședință oficială. Partea de vest era sala de mic dejun a împăratului, și conținea, de asemenea, toaletele, în timp ce partea de sud a fost folosită ca deținătoarea Arhivelor Imperiale. Această zonă are picturi ale maeștrilor din Școala Tosa (fondată de Tosa Yukihiro (sec al XV-lea, pictor la curtea imperială), și consacrată puțin mai tîrziu de Tosa Mitsunobu (1434-1525, șeful biroului de pictură imperial din perioada shogunatului Muromachi – Ashikaga (1333-1573); stilul și tehnica de a picta a acestei școli s-au numit yamato-e și erau bazate pe tradiții chineze mult mai timpurii, deja asimilate în cultura japoneză). Terenul din jurul palatului are peisaje elegante în Grădina cu iazuri – Oike niwa, ce face parte dintr-unul dintre cele mai frumoase parcuri publice din Kyōto, căutat în special în aprilie cînd înfloresc cireșii. (fotografii Ioan Petru Gârda și Simina Silvia Șcladan)



Rîul Kamo – Kamo-gawa (kamo - rață sălbatică, iar gawa – rîu), izvorăște din muntele Sajikigatake și trece prin orașul Kyōto fiind chiar simbol al orașului. Se spune că pe timpul împăratului Shirakawa (1053-1129), trei lucruri era cel mai greu de controlat în acea perioadă: Sōhei (călugării războinici), zarurile, și rîul Kamo (care de cele mai multe ori provoca inundații). El curge din zona Kumogahata în partea de nord a orașului și se alătură rîului Takano la Demachiyanagi. Pe Demachiyanagi, rîul curge spre sud și se alătură rîului Katsura în Fushimi. În totalitate are aproximativ 23 km lungime. Acest rîu este menționat pentru prima dată în manuscrisele istorice japoneze în jurul anului 814, și a apărut adesea în opere importante ale literaturii și istoriei japoneze. Folosit pentru a servi ca rută de transport, el este o legătură importantă între băncile din Kyoto și Osaka. Astăzi, nivelul apei este relativ scăzut, locuitorii și turiștii fac plimbări pe malurile rîului, mai ales cînd cireșii sunt în floare, și vara cînd restaurantele cu vedere spre rîu sunt deschise. (fotografia lui Marian Ghilea)



Sanjūsangen-dō – în traducere, Sala cu treizeci și trei de spații între coloane, oficial templul este cunoscut sub numele de Rengeō-in, adică Sala regelui Lotus – templu budist fondat în anul 1164 de Taira no Kiyomori (1118-1181, general de perioada Heian (794-1185), care a stabilit primul samurai pe bază de guvern în Japonia), sub ordinul împăratului Go-Shirakawa (1127-1192). Avînd 394 de metri lungime, Sanjūsangen-dō este cea mai lungă clădire de lemn din Japonia. Complexul de temple a suferit un incendiu în 1249 și doar sala principală a fost reconstruită în 1266. Denumirea lui este dată după numărul de spații dintre stîlpii sălii (sanju-san înseamnă 33). Templul este vestit datorită celor peste o mie de statui ale zeității budiste Kannon cu o mie de brațe (zeița milei, principiul feminin sau masculin, care își are originile în India. Kannon personifică compasiune si este una dintre divinitățile cele mai venerate din Asia și Japonia). Ea a fost sculptată în 1254 de maestrul Tankei (1173-1256, sculptor japonez ce a înflorit în perioada Kamakura (1185-1333). Aceste statui arată ca niște oameni înarmați care stau pe ambele părți dreapta și din stânga ale statuii principale în 10 rânduri și 50 coloane. Dintre acestea, 124 sînt statui din templul original, salvate din incendiul care a avut loc în 1249, în timp ce restul de 876 statui au fost construite în secolul al al XIII-lea. Statuile sunt realizate din lemn de chiparos. La capătul sălii se află 28 de statui ale unor zeități protectoare, care împreună cu piesa centrală a lui Tankei fac parte din tezaurul național al Japoniei. Ele reprezintă ucenicii lui Kannon și întruchipează diferite virtuți. La capătul sălii există și doi gardieni specifici tradiției budiste: Raijin, zeul tunetului, și Fujin, zeul vîntului. Sanjūsangen-dō este, de asemenea, cunoscut pentru Toshiya (concurs de tir cu arcul), care are loc în spatele templului în luna ianuarie a fiecărui an. În mod tradițional, concursul este un exercițiu de ritual destinat să arate tinerilor participanți că viața unui adult necesită răbdare și stăpânire de sine. (fotografia lui Florin Grigoriu, invitatul Magdalenei Dale)



Kyōto – fostă capitală imperială a statului, acum capitala prefecturii de la Kyōto, și o mare parte din Kyōto-Osaka-Kobe, zona mitropolitană, Kyōto este cel mai frumos oraș ce se află în sudul insulei Honsu lîngă Osaka, cu o populație de aproximativ 1,5 milioane locuitori. Orașul are un dialect aparte numit kyō kotoba (Dialect destul de diferit de dialectul standard japonez. Pentru că a fost dezvoltat în vechea capitală, el are frumusețe, clasă, elegantă, și puțină nostalgie. Este mult mai politicos decît japoneza standard, și este adesea văzut ca ceva feminin, asta doar pentru că este atât de politicos). Sunetul unor cuvinte folosite de locuitorii Kyōto-ului de azi au o muzicalitate aparte față de japoneza standard, fapt datorat poziției geografice a orașului, dar și a relațiilor dintre oameni și limba japoneză. Orașul a suferit distrugeri masive în războiul Onin din 1467-1477, și nu a fost recuperat până la mijlocul secolului al XVI-lea. Conacele boierești au fost transformate în fortărețe, șanțurile adânc săpate traversau tot orașul iar clădirile în mare parte au fost arse. Orașul nu a mai văzut niciodată o astfel de distrugere. În secolul al XVI-lea, Toyotomi Hideyoshi (1537-1598) a restructurat orașul prin construirea de noi străzi dublînd astfel numărul de străzi ce treceau prin centru orașului. De-a lungul perioadei Edo (1603-1868), economia orașului a înflorit, Kyōto devenind astfel unul dintre cele trei mari orase din Japonia, celelalte fiind Osaka și Edo. Kyōto a devenit oraș desemnat prin ordonanță de guvern la data de 1 septembrie 1956. Orașul este situat într-o vale, parte a bazinului Yamashiro ce se află în partea de est a regiunii muntoase cunoscută sub numele de Tamba. Bazinul este înconjurat pe trei părți de zone muntoase; Higashiyama, Kitayama și Nishiyama, cu o înălțime puțin peste 1.000 de metri deasupra nivelului mării. Datorită acestei poziționări, verile sunt foarte călduroase iar iernile foarte reci. Din bazinul Yamashiro pornesc trei rîuri: Ujigawa la sud, Katsuragawa la vest, și Kamogawa la est. Deși răvășit de războaie, incendii și cutremure pe parcursul a unsprezece secole cînd era capitală imperială, Kyōto a fost scutit în mare parte de distrugerile din timpul celui de-al doilea război mondial. Cu cele 2000 de locuri religioase, 1600 temple budiste, 400 de altare Shinto, palate și grădini cu arhitectură intactă, acesta este unul dintre cele mai bine conservate orașe din Japonia. Printre cele mai faimoase temple din Japonia sunt: Kiyomizu-dera, un templu magnific de lemn susținut de piloni de pe versantul unui munte, Kinkaku-ji, Templul Pavilionului de aur, Ginkaku-ji, templul Pavilionului de argint; Ryoan-ji, templul renumit pentru grădina sa de pietre și Heian Jingu un altar Shinto, construit în 1895, care celebrează familia imperială și comemorează primul și ultimul împărat care a locuit în Kyōto. Trei site-uri speciale au legături cu familia imperială: zona de la Kyōto Gyoen inclusiv Palatul Imperial Kyōto și Palatul Imperial Sento, casele împăraților din Japonia de-a lungul a mai multor secole, Vila Imperială Katsura, cu cea mai faimoasă comoară arhitecturală, Vila Imperială Shugaku-in, cu una dintre cele mai faimoase grădini japoneze și Templul Sennyu-ji care adăpostește mormintele împăraților de la împăratul Shijo (1231-1242) pînă la împăratul Komei (1831-1867). Alte site-uri ca Arashiyama, Gion, cartierul geishelor Pontocho și Tetsugaku-nu-Michi (calea filozofală) sînt pe linia celor mai vechi străzi. Meșteșugurile tradiționale japoneze sunt foarte dezvoltate aici. Cele mai multe dintre acestea sunt conduse de meșteri pricepuți. Þesătoriile de kimonouri sunt renumite, orașul fiind primul centru de fabricare a kimonourilor. Însă, Kyōto nu a scăpat de modernizare, mai ales în partea sudică. Plecînd de la clădirea gării care are o structură arhitecturală modernă ce impresionează, se ajunge în partea nouă a orașului, parte cu drumuri și șosele construite după cele mai înalte standarde. Și totuși, turiștii se vor întoarce mereu la Kyōto pentru a vizita zona veche a orașului, unde s-au scris mii de pagini de istorie. (fotografii Anișoara Iordache și Nicolae Tomescu)



Castelul Nijō-jō – construit în 1603 a fost fortăreață dar și palat rezidențial pentru shogunul Tokugawa Ieyasu (1542-1616). Are două inele concentrice de fortificații, fiecare constînd dintr-un zid și un șanț larg. Peretele exterior are trei porți iar cel interior două. Pereții interiori includ Palatul Honmaru și Palatul Ninomaru. Un incendiu a distrus corpul principal și mai multe clădiri în secolul al XVIII-lea. După restaurația Meiji, cele rămase au devenit sediul administrației Kyoto în 1870. Castelul a trecut în stăpînirea familiei imperiale în 1893, cînd Palatul Principal Honmaru a fost mutat aici din incinta Palatului Imperial ca domiciliu al prințului Katsura. Cel de-al doilea palat Ninomaru este compus din cinci clădiri ce au fost construite în secolul al XVII-lea. Prima și cea mai mare, Tozamurai are sculpturi deosebite, tavane împodobite și pînze pictate de maeștrii din școala Kano, mai ales de maestru Tanyu (1602-1674). Podelele clădirii numite și „privighetori” au fost construite special ca scîndurile să scîrțîie sub picioare, pentru că shogunul Ieyasu nu dorea vizitatori nepoftiți. A doua clădire, Shikidai are trei încăperi cu picturi deosebite ale maestrului Tanyu. Minunate sculpturi și picturi ornează a treia clădire, Ohiroma, care era sala de audiențe a shogunului. Mai mică dar încîntător împodobită, cea de-a patra clădire Kuroshoin este foarte apreciată pentru tablourile cu păsări ale pictorilor din școala Kano. Clădirea a cincea, Shiroshoin era reședința principală a shogunului. Stilul acesteia este considerat cel mai frumos, ea are un peisaj de iarnă mural ce reprezintă vrăbii dormind într-o pădurice de bambuși. La sud de Palatul Ninomaru și în afara zidurilor se află grădina Shinsen-en, concepută de marele arhitect Kobori Enshu (1579-1647). Inițial nu a avut copaci, căderea frunzelor era percepută ca o accentuare a naturii trecătoare a vieții. Totuși, mai tîrziu, plantarea arborilor nu a facut-o mai veselă. Atmosfera sa mai degrabă întunecată este atribuită faptului că acum este tot ce a mai rămas din incinta marelui palat. (fotografia lui Mike Montreuil - invitatul Luminiței Suse)



Daikaku-ji – templu a fost construit în secolul al IX-lea, perioada Heian (794-1185), ca palat al împăratului Saga (Saga-tennō - caligraf de excepție, a compus prima poezie imperială pentru un concurs de poezie și a fost primul împărat japonez care a băut ceai), și mai tîrziu convertit la locaș de cult. Complexul include clădiri magnifice din secolul al XVI-lea. Pereții glisanți din interiorul templului sînt decorați cu picturi realizate de artiști ai școlii Kano (Școală renumită de pictură japoneză din perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603), ce a inclus trei maeștri, „cei trei kano” - Kano Eitoku (1543–1590), Kano Sanraku (1559–1663) și Kanu Tanyu (1602–1674). Stilul de pictură Kano fost stilul dominant pînă la perioada Meiji (1868-1912), cîteva secole bune. Școala era renumită pentru picturile monocrome de cerneală-pe-mătase, în special pentru a reproduce peisaje. Pictorii Kano au compus imagini plate, dar echilibrate, cu descrieri detaliate și impecabil de realiste cu animale, plante și persoane în prim-plan. Fundalul picturilor este de multe ori gol sau cu elemente simple de nori sau ceață), dar și de artiști ai școlii Rimpa (Școală renumită de pictură japoneză creată în secolul al-XVII-lea de Hon’ami Kōetsu (1558-1637 - meșteșugar, olar și caligraf) și Sōtatsu Tawaraya (dc1643 – caligraf, artist, a deschis (în sensul de pionierat) cu îndrăzneală, o nouă linie de culoare și mod de a desena. A popularizat o tehnică numită tarashikomi care este realizată prin picurarea unei culori peste o alta, cît timp aceasta încă mai era udă. Sōtatsu a dezvoltat, de asemenea, un stil original de pictură monocromă, în care cerneala a fost utilizata cu senzualitate, ca si cum ar fi fost de culoare. Printre operele sale cele mai bune sunt coperțile pentru Sutra Lotusului). Aproximativ cincizeci de ani, a fost influențată de stilul fraților Ogata Korin (1658-1716 – pictor, a rupt toate tradițiie și a dezvoltat un stil foarte original și distinctiv propriu, atît în pictură cît și în decorarea lacurilor) și Kenzan Ogata (1663-1743 – pictor și olar, unul dintre cei mai mari ceramiști ai epocii Edo (1603-1868). În estul templului se află un iaz artificial Osawa-no-ike conceput de împăratul Saga și o grădină zen – o compoziție de pietre ce sugerează o cascadă. Grădina a fost celebrată într-un poem găsit pe fundul iazului al lui Ki no Tomonori (poet japonez 850-904), ce a apărut într-o antologie Kokinshu (antologie de poeme waka din perioada Heian), dar și într-o antologie Issu Hyakunin – „o sută de poeți un poem fiecare”. Iazul este înconjurat de o alee mărginită de arbori, și este plină de vizitatori în perioada cînd înfloresc cireșii și cînd ruginesc arțarii. (fotografii Dan Norea și Luminița Suse)



Grădina japoneză – în perioada Edo (1603-1868), oamenii de rînd au îmbrățișat grădinăritul. Manualele de grădinărit au apărut în secolul al XIII-lea, dar au devenit mai obișnuite în secolul al XV-lea, cînd influențele budismului Zen și ceremonia ceaiului au apropiat grădinile de temple. Grădina obișnuită este mică și are o funcție contemplativă. Tinde să imite natura, nu să o transforme, și nu folosește simetria. Pentru potecile din grădină se utilizează pietre cu forme neregulate, nu cărămizi sau dale aliniate. Alături de plante, foarte importante sunt rocile, care au diferite culori și forme. Rocile pot fi alese spre a sugera, munți, bărci sau animale, în special broaște țestoase. Forma grădinilor are trei stiluri principale: tsukiyama (munte sau peisaje din grădină artificiale), karesansui (peisaje uscate în care cursurile de apă sunt sugerate folosind pietre) și chaniwa (o grădină specifică zonei unde există o ceainărie). Grădinile pot combina aceste stiluri între ele, dar sunt convenții stricte în ceea ce privește poziționarea diferitelor tipuri de felinare din piatră adecvate (toro), a gardurilor din bambus și a punților din lemn sau din piatră. În curțile oamenilor se poate vedea adeseori o grădină ce încorporează toate cele trei stiluri în miniatură, fiind uimitoare ca structură și concept. Japonezii au dus pînă departe această artă a grădinăritului, aceasta fiind a șaptea cea mai populară activitate de petrecere a timpului liber. Grădinile sunt proiectate cu grijă și se ține cont de cum va cădea umbra stîncilor sau cît de stridente pot fi elementele dacă sunt privite din unghiuri diferite. Neapărat se ia în considerare și clima, cu stîncile lor strălucind pe fondul verdelui intens al mușchilor și frunzișului, unele grădini arată mult mai bine în ploaie. Deși japonezii apreciază mii de specii de flori, acestea sunt folosite doar la expuneri ocazionale. Grădina tradițională exclude multe dintre speciile indigene. Se acceptă irișii, nuferii, cameliile, azaleele și bujorii, majoritatea plantelor venite din China secolului al VI-lea. Marile grădini au adesea copaci, dar și pomi fructiferi, ca pruni și cireși. Unele grădini mai mici au și ele pini, arțari și bambuși. Arborii și arbuștii pot fi tăiați, curățați și micșorați în orice formă acceptată prin tradiție, dar nu și trandafirii și peluza. O grădină abandonată din secolul al XII-lea a fost dezgropată recent în timpul excavațiilor arheologice de la Templul Motsu-ji din Hiraizumi, Tohoku, și a fost restaurată. Ea includea un lac artificial, formațiuni de roci fasonate de mîna omului, și un curs de apă artificial. Cu priveliști menite să reprezinte universul budist, iazurile și stîncile erau aranjate astfel încît să evoce oceane și insule. Grădinile sunt descrise de asemena și în „Genji Monogatari” (în traducere „Povestea lui Genji”, roman al scriitoarei japoneze Murasaki Shikibu (978-1016), ce a scris în perioada Heian (794-1185); este considerat primul roman care a apărut în lume). Lipsa unui spațiu nu i-a împiedicat pe japonezi să facă aranjamente florale la pervazurile din fața caselor, sau să își înfrumusețeze balcoanele cu arbori pitici sau bonsai. (fotografia lui Ion Rășinaru)



Tō – pagodă – este termenul pentru turn, ce îl găsim la majoritatea popoarelor din Asia, cu formă piramidală, ce are mai multe etaje suprapuse, care se retrag succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus. Cele mai multe pagode au fost construite pentru a avea o funcție religioasă și au fost situate în apropierea templelor. Mai tîrziu unele dintre ele au devenit lăcașuri de cult. Pagodele au în mod tradițional un număr impar de niveluri, și arhitectura lor diferă de la o țară la alta. La japonezi, pagodele sunt construite din mokutō (lemn) sau sekitō (piatră). Pagodele de lemn sunt clădiri mari, fie cu două etaje (tahōtō), sau un număr impar cu trei etaje (Sanju-nu-la) sau cinci (Goju-nu-la). Cele din piatră sunt aproape întotdeauna mici, și de regulă nu oferă spațiu utilizabil. Dacă au mai mult de un etaj, pagode sunt numite tasōtō (mai multe etaje) sau tajūtō (supraetajate). Pagodele din piatră (sekitō) sunt de obicei construite din apatit sau granit și sunt fin sculptate; ele au inscripții sanscrite, figurine budiste și un nengō (schema calendarului epocii). Cele din lemn sunt în mare parte clasificate după numărul de etaje și vechimea lor; tasōtō (cu un număr impar de etaje; cea mai veche pagodă de trei etaje aparține templului budist Hokki-ji din prefectura Nara, construit între anii 685 și 706, cea mai veche pagodă de cinci etaje aparține templului Hōryū-ji și a fost construită în perioada Asuka (538 -710), iar cea mai înaltă pagodă din lemn aparține templului Tō-ji, cu cinci etaje și 54,8 m înălțime), hōtō (un tip rar de pagodă compus din patru părți: o piatră mică de temelie, un corp cilindric cu un vîrf rotunjit și un acoperiș piramidal), tahōtō (un tip de pagodă unică cu două etaje, formată dintr-un pătrat cu miez rotunjit, circular, și un acoperiș numit mokoshi), daito (are forma unui sanctuar ce se sprijină pe patru piloni principali) și sotōba (pagodă mică, cu cinci subdiviziuni și acoperită cu inscripții elaborate poate fi găsită în cimitirele japoneze). Există totuși și unele stiluri greu de văzut vreodată în lemn, și anume gorintō (formată din cinci blocuri, adică cinci elemente considerate a fi blocurile de bază ale realității; pământ (cub ), apă (sferă), foc (piramidă), aer (crescent), și eter, energie (Lotus), muhōtō (o pagodă care marchează de obicei, mormântul unui preot budist), hōkyōintō (făcute din piatră numai în perioada Kamakura (1185-1333), folosite ca pietre funerare, și conțin sutre cu faptele pioase ale lui Buddha) și kasatōba (În formă de piatră pătrată plasată pe o bază pătrată și acoperită cu un acoperiș piramidal. Pe acoperiș are o piatră în formă de castron și una în formă de lotus. Are sculptate cuvinte în sanscrită sau imagini basorelief ale zeităților budiste). În Japonia, multe dintre pagode sunt consacrate unor zeități, ele au o cameră la parter, și în acea cameră sunt statui și picturi cu zeități numite Shingon Hasso (după numele celebrei școli de budism). (fotografia Anei Ruse – invitata Magdalenei Dale)


Le mulțumim frumos tuturor invitaților care au avut plăcerea de a ni se alătura la acest proiect. Ca să îi cunoașteți mai îndeaproape, le puteți parcurge cv-urile, mai jos în ordine alfabetică.


Andreea Bănuț, născută în 1995 la Hunedoara. În 2004 se stabilește în Germania. Își face debutul literar în antologia „Write on 2” în Austria. Scrie poezie, haiku, romane, scenarii film scurt și lung-metraj. În 2012 are un rol principal în două scurt metraje germane. Apariții editoriale: „ Mosaik der Gefühle”- poezie, „Schritte durch's Licht" - haiku și „Im Winterrausch"- haiku.


Marius Chelaru, s-a născut în Negrești, Vaslui 1961. A absolvit Facultatea de Economie, a fost editor și este editor, editor șef, director/ director executiv al câtorva reviste culturale ca: (Timpul, Cronica, Convorbiri literare, Poezia, Carmina Balcanica etc.) și a editurilor (Junimea, Sakura, Parnas, Time, Sympoesium etc). A contribuit cu articole, poeme, eseuri, critică literară, proză, traduceri, interviuri, recenzii literare în diferite antologii și reviste din România, Franța, USA, Anglia, Belgia, Canada, Suedia, Republica Moldova, Paraguay, Japonia, Irak, Egipt, Iordania, Liban, Macedonia, Kosovo, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Croația, Albania, Olanda etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor Români, al renumitului club Junimea din Iași, Societatea de Haiku din Constanța, Societatea Română de Haiku, World Haiku Association din Japonia, este membru de onoare al Maison Naaman pour la Culture, Beirut, Liban; membru de onoare al Scriitorilor Români din Québec, Canada și secretar al Asociației Revistelor și Publicațiilor în Europa. A publicat peste 30 de cărți (romane, poeme – incluzând haiku și tanka - , critică literară, eseuri, traduceri, etc). Are cărți personale în albaneză, aromână, arabă, engleză, spaniolă, tătară, bulgară, macedoneană, ungară, etc și câteva premii internaționale și naționale (incluzând premiul Uniunii Scriitorilor Români, pentru eseu în 2005, premiul pentru critică al prestigioasei reviste literare ”Convorbiri literare” în 2008 etc)


Florin Grigoriu, născut la 6 aprilie 1944, Brașov. Inginer, profesor, scriitor. Este prim-vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români, al Societății Române de Haiku, al Societății de Haiku din Constanța, al Clubului de Haiku „Bucurii efemere” din Târgu-Mureș, al Societății Scriitorilor Creștini din România, al Fundației “Căpitan-Erou Aviator Alexandru Șerbănescu”- București, al Fundației Academia Dacoromână și este membru al cenaclurilor literare “Mircea Eliade”, al SSR, “Amurg sentimental”, “V. I. Popa”, “Octavian Goga”, “Orfeon”, “Cenaclul de seară”, Cercul de studii de poezie niponă- Cenaclul SRH - “Florin Vasiliu”, Cenaclul “Mihai Eminescu” din București, Cenaclul literar-artistic “Marin Giurcă” din Călărași. A tipărit 41 de cărți: poezie, proză, note literare etc. „Lecții de haiku”, 1999; „Norii se golesc”, „Insula Haiku”, traducere stilizată a cărții scriitoarei din Canada Winona Baker 1999; „Gardul vechi”, renga, 2000; „Întrebările, haiku, senryu”, 2001; „58 de clipe”, haiku, 2002; „Haikuul descoperit”, eseu, 2003; „Despre autori și cărți, critică literară”, 2003; „Un an de haiku - 366 de haikuuri”, 2004; „Patru anotimpuri în haiku”, 2005; „366 lecții de haiku”, 2009; „Medalioane”, 2011. Este inclus în 91 de antologii române (cu proză, poezie, inclusiv haiku, critică iterară) și într-o antologie slovenă de haiku.


Vali Iancu, născută în 1938, în București. Absolventă a Facultății de Filologie, promoția 1963. Profesoară de limba și literatura română la liceul „Dante Alighieri” din București. În prezent pensionară. Membră a Societății Române de Haiku din București din 1997. Debutează la revista „Luceafărul” în 1997. Prezentă în antologiile: „Caligrafiile clipei”, „Poeți români 10 ani de haiku”, „O antologie a poetelor din România”, „Greieri și crizanteme”, precum și în revista „Haiku”. A publicat: „Amici de o clipă”, haiku, senryu, tanka, Editura Beta 2013. Are două mențiuni la concursul organizat de revista „Haiku” – 30 martie 2005 și 31 mai 2006.


Akiko Ishida, născută la Kyoto, Japonia. În prezent economist, lucrează la o companie de Tofu, Otokomae, din apropiere de Kyoto. A făcut caligrafie, e pasionată de literatură, muzică, fotografie, și civilizația europeană.


Vasile Moldovan, născut în 1949 la Bistrița-Năsăud. A absolvit facultățile de drept în 1971 și jurnalism în 1979. Este vicepreședintele Societății Române de Haiku. A publicat peste 1000 de poeme haiku, în diverse antologii pe hîrtie sau online, fiind răsplătit pentru creațiile sale cu mai multe premii naționale și internaționale (Japonia, S.U.A., Australia, Canada, India și Croația) dintre cărțile sale: „Via dolorosa”, tristihuri creștine, 1998, „Fața nevăzută a lunii/The moon’s unseen face”, poeme haiku, 2001, „Poemul într-un vers” (în colaborare cu Florin Vasiliu), studii critice, 2001, „Arca lui Noe/ Noah’s Ark”, poeme haiku, 2003, „Ikebana”, haiku, 2005, „Semn de armă” – harta României (în colaborare cu Dan Gîju), interviuri, 2006 și „Flori de tei / Fragrance of lime”, poeme renga (în colaborare cu Magdalena Dale), 2008. A tradus și editat antologia „Îmbrățișarea planetelor/ The embrace of planets”, 111 haiku, de Ban’ya Natsuishi, 2006.


Mike Montreuil is a writer and translator of Japanese short form poetry. He is the haibun editor for the on-line journal „A Hundred Gourds". Mike's most recent haibun collection „The Neighbours are Talking" was shortlisted for a Haiku Foundation Touchstone Book Award. Montreuil is also the Vice-President of Haiku Canada.
Mike Montreuil este scriitor de poezie scurtă japoneză. El este editor de haibun pentru jurnalul online „A Hundred Gourds”. Cea mai recentă colecție de haibun a lui Mike „The Neighbours are Talking” a fost pe lista scurtă a Fundației Haiku pentru premiul Touchstone Book Award. Montreuil este de asemenea vicepreședinte la Haiku Canada.


Alexandra Flora Munteanu, profesoară de limba engleză și limba română, predat liceu, școală generală, școala de unde a început mania haiku-ului, fiind colegă cu dr. Ion Codrescu și Laura Văceanu. Absolventă a Universității Babeș-Bolyai, secția engl.rom la Facultatea de Filologie, Cluj Napoca. Intră în Societatea de Haiku - membru fondator în 1992-2013, Societatea Amis sans Frontieres - membru fondator -1995-2000, Societatea de Științe Filologice (1980-1990). Membră a Societății Române de Haiku-București A tradus haiku și alte specii din literatura japoneză; organizator, moderator, traducător Festivaluri internaționale - organizate serie nouă 2002-2013, traducător revista Albatros, Secretar redacție revistă și Societate, (2002-2012), (2012-2013) - Vicepreședinte Societate, traducător și adviser revista Albatros. A tradus 21 de cărți, 22 numere revistă Albatros, creație de tip nipon, eseuri, prezentări de carte a autorilor români și străini; în redacția revistei Dobrogea culturală - redactor. Publică critică literară și eseistică. Apare și în revista Haiku. Cărți personale: „Autori gânduri, cărți”, eseuri, 2002, „Semnele vremii” creație de tip nipon, bilingvă, 2005, „Haiku și despre haiku” (creație personală, conferințe, poeme haiku de-ale elevilor, prezentate bilingv), „Antologie de povestiri digitale”, 2012, prima de acest gen în țară, „Vibrații în consonanță”, în lucru „Idei amestecate”, eseuri, comentarii critice, 2013.


Ana Ruse – născută în Peri, Mehedinți 1939. Absolventă a Facultății de Limba Română a Universității București. Debut în volum – 1986. A publicat mai multe cărți de proză și poezie pentru adulți și copii. Este membru fondator al: Societății de haiku, U.S.R., ASLRQ – Canada. Colaborări la reviste de haiku: Haiku Meeting, Megurro, Vrabac, Zbornic, Albatros, Haiku, Orion. Prezentă în antologii de haiku și volume în colaborare: „Rengay cu prietenii”, 2004, „Salutându-l pe Basho², 2005, „Flori de tei², 2006, „Scoici de mare”, 2007, „Umbre de lumină”, 2008. A publicat volume de haiku și haibun: „Tăceri interzise”, 1998, „Dealul cu cireși”, bilingvă, 2001, „Trăiri de o clipă”, 2003, „Diamante de rouă”, 2004, „Miracolul din clipă”, bilingvă, 2005, „Nestematele clipei”, bilingvă, 2007, „Efigiile clipei”, bilingvă, 2008.


Laura Văceanu, născută în Bucu, Ialomița. A absolvit Facultatea de Filologie și Școala de Artă Populară, secția canto. Profesor. Publică în reviste și antologii naționale și internaționale, primind o serie de premii pentru creațiile sale. A organizat proiecte de teatru pentru copii și micro-monografii culturale. Este Președintele Societății de Haiku Constanța, organizator al Festivalului Mondial de haiku, în anul 2005, și sub conducerea Clubului Mondial de Haiku în anii 2007 și 2009. Este editorul revistei de haiku Albatros din anul 2003 pînă în prezent. A publicat: “Memoria clipei”, haiku 1999, 2003 (ediție lărgită – haiku, tanka, haibun)și "Vaietele Lutului", haiku 2012.



*titlul poemului;

ひともとと思ひしきくをおほさはの
池のそこにもたれかうゑけむ

Am crezut că aici
doar o crizantemă poate crește.
Așadar cine a plantat
cealaltă în adâncuri?

Acest poem aparține poetului Ki no Tomonori (850-904, poet waka din perioada Heian (794-1185), membru al sanjūrokkasen – în traducere, Cei 36 de Poeți Nemuritori, autor al mai multor poezii din Kokin Wakashū (colecție de poezii vechi japoneze), cel mai cunoscut pentru poemele sale sezoniere). Am ales acest poem ca titlu pentru că el are o legendă foarte frumoasă. Se spune că acest poem a fost găsit în iazul Osawa, iaz ce aparține templului Daikaku-ji. Și grădina templului și iazul au fost celebrate în poeziile lui Ki no Tomonori. Fiecare poem din acest lanț, îl văd ca pe o crizantemă.


**karamon = poartă



Fotografiile aparțin lui Akiko Ishida (cele cu templul Eihe-ji), și lui Marian Ghilea (toate celelalte). Ele sunt făcute la începutul acestui an în orașul Kyōto și împrejurimi.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!