pregătește-mi iubito momeala, eu plec
să-mi curăț lotca de scoici, ramele să le șterg de sudoare
după care, uită-te la mine cum tai valul cu pânzele
în larg, să știi, am să mă arunc înainte
spre dunga sinistră a mării
acolo am să stau în picioare în mijlocul ei cu privirea tâmpă și mută
așa voi brăzda orizontul, adulmecând lufarul albastru
guvizii și tot neamul de pești
să-mi încapă în năvoade.
privește-mă iuby, cum mă lupt cu zarganu'
fă-mi semne cu mâinile
nu privi valul nici cerul nici măcar moartea
din oase
cu plasa încordată la maxim voi
întinde talazurile
să nu m-aștepți, tu. m-auzi? mai bine
aprinde opaițul și așează-te'n tindă la
capătul mesei
să îți pot vedea chipul dacă nu, măcar mirosul de ceară
să-l simt
tu ține lumina trează căci iată-mi
năvoadele pline
guvizii se strâmbă în ochiuri
chefalii se pregătesc de ospăț tu
doar aruncă un pumn de mălai în ceaun