Iar ai venit, îngere trist!
Mă bucur, căci sufletul e cel ce te-așteaptă.
Vreau să stăm de vorbă!
Despre ce? - Despre viață.
Vezi cum serile de toamnă cad peste noi,
și-n sufletul poeților, știi,
se-nghesuie lumea asta toată, dintr-o dată…
Între bucurie și tristețe, Îngere,
sufletu-mi se zbate,
precum viața copacilor, a frunzelor într-un an…
Să mă bucur, fiindcă viața continuă
și-n frunzele moarte
hrănind rădăcinile toate, așa-i Îngere?

Și Îngerul a tresărit și m-a privit
cum până atunci nu o făcuse.