Aș păși desculță în camera ta s-ar face brusc întuneric
Ferestrele ar dispărea, ochiul de sticlă prin care aș vedea copiii
Cum bat mingea, trecătorii grăbiți, îngerii la soare, ai fi tu
Lacătele ar plesni singure, dacă te-aș atinge cu buricele degetelor
Corpul tău ar face valuri, valuri, ca și cum aș arunca cu o piatră
În apa unui lac glaciar, rece și adânc

Rece și adânc

Și dacă m-aș lipi de tine ar fi ca și cum m-aș lipi de un câmp primăvara
Firele de iarbă mi-ar pătrunde pielea și am deveni unul
Vrăbiile ar fi într-un du-te vino gălăgios, și-ar face cuib între noi

Cuib între noi

Și dacă ai dormi cu mine o noapte sau două, te-aș mângâia pe șira spinării
Acolo unde înmuguresc cuvintele din aur, încet, încet, vor urca
În gândurile tale, în gura ta, dimineața mi-ai spune cel mai frumos
Poem de dragoste