agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 715 .



back-up
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2014-02-23  |     | 



să calci temător,
să ți se îndoaie genunchii,
dumnezeu are și el dracii lui, are temeri,
tot ce vrea e să fie la fel de liniște ca la facerea lumii,
nu-ți flutură velele și abia mai respiri,
sub tălpi, strada să devină un râu în care te afunzi,
un râu cu pești care au o sete imensă,
care au o foame imensă
de sânge, de carne,
de ce-ți lipsește,
cât să crezi că tot ceea ce e de ajuns
nu e niciodată suficient

într-un oraș pe care-l vezi prima oară,
ca și când nu tu, ci numai ceea ce reține memoria,
ceea ce absoarbe, cât să nu te simți rătăcit,
o, da, temător calci,
iubirea e totdeauna desculță
și câtă neliniște ascunde
fiecare pas care poate fi ultimul din tot acest șir,
din aceste vaiete ale tuturor femeilor
care te-au păstrat
în cutiile unde-și împachetează păcatele,
unde-și ascund secretele care le fac să roșească,
unde-și ascund
toate dorințele care le-au făcut să ardă
direct din limfă, din oase

dumnezeu are draci
și arde și el,
e o țigară care fumegă atât de exact,
dincolo de pereți,
în inima care încă știe să facă back-up,
ar putea, într-un gest încărcat de revoltă,
să-ți șteargă memoria,
să-ți șteargă trecutul,
s-ă-ț-i-ș-t-e-a-r-g-ă
picioarele cât să rămâi orb pentru ultima oară
și de ceea ce iubești să te lepezi,
băă, tu ești un om care ar putea să locuiască
între aripile unui fluture,
direct în zborul lui atât de difuz,
în scorburile din care asudă pădurea, în mijlocul verii,
într-o cămașă de forță
unde același dumnezeu e ba cataleptic, ba furios
și nici nu mai știe dacă ziua de mâine
mai are vreo importanță dacă va mai veni

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!