sub pielea unei mări foarte negre și liniștite
mușchi imenși de lichid greu nu-și găsesc
niciodată odihna
marea e doar o inimă mare
*
așa cum
mă pot bucura de prima ninsoare
când se-ntâmplă seara și nu știi
dacă stele sau dacă fulgi străpung adâncul mării
și ochii și palmele
așa cum cântecul de unde vine anume
in mine nu știu
cum tu poți asculta sunetele
așezându-se pe pielea mea
cu mai multă grijă pe rănile din vremea
când notele nu ezitau să mă sfâșie
așa toate zilele fericite se adună
neatinse