poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2086 .



Cine suntem noi?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2014-08-08  |     | 



CINE SUNTEM NOI ?

Deseori credem că noi oamenii
suntem hologramele lui Dumnezeu
risipite cu dărnicie
pe tot rotundul pământului
în miliarde de exemplare diverse
în care se ascund alte tainice universuri
și alte câteva dimensiuni paralele,
neștiute încă de nimeni.
De fapt, viața noastră, a fiecăruia,
este un scurt sejur prin timp
și o caldă fâlfâire
a viselor din labirintele întregului cosmos
aflate și ele din veșnicie în veșnicie
ascunse cu măestire
în umbra luminoasă
a Creatorului său și al nostru.
Deși pe plan fizic,
așa cum arătăm noi acum,
suntem aparent limitați în timp,
în realitate, pe plan spiritual,
suntem și vom fi cu totul eterni,
iar cei care știm asta
ne zbatem, încă de pe acum,
să câștigăm priorități
chiar și în acea eternitate,
să ieșim biruitori
în lupta de dincolo cu legile infinitului,
bănuind că suntem programați
să fuzionăm inevitabil
cu veșniciile albe sau negre,
fiecare după meritul nostru de ieri și de azi...
Încercăm, de pe acum, cu disperare,
să facem timpul terestru să vibreze crescând
în favoarea noastră,
convertind schijele secundelor în ani lumină
și anii lumină să-i comprimăm
în secunde ori nanosecunde.
Cei mai iscusiți din noi am învățat
să sculptăm tăcerea
descoperind în miezul ei sunete muzicale
și din vibrările lor modelăm
armonii divine
semănându-le în spațiul infinit.
Am descoperit că putem înnobila lumina
amplificând-o în lasere tăioase, infinit de lungi,
cu care pipăim universal de jur-împrejur,
săgetându-l cu impulsuri și străluciri orbitoare.
De la o vreme, unii din noi pretindem
că am ajuns să fim scopul Universului,
creierul lui, inteligența lui,
concentrate în scânteile de-o clipă care suntem noi,
închipuindu-ne că am devenit
tranzistori cosmici indispensabili,
cu puteri magice
capabile de a îndoi întregul spațiu cosmic
ca pe un sul de hârtie...

Și astfel, tot mai mulți,
de la o vreme, am ajuns posedați de ambiții luciferice
și ne spunem că suntem dumnezei,
visând ca Universul să tremure în fața noastră!
Da, așa ne închipuim unii din noi - că am fi dumnezei...
Și nu se știe nici cu ce drept -
și nici până când....
Dar oare până când?

Cu ce drept? Și până când?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!