Aud gândurile
cum râd de mine
cred că sunt steril în idei
gândurile au îmbătrânit
odată cu ființa
cred că am uzat inutil
imaginația
ce se plânge de stări maladive
am aruncat-o
în lumea bulversantă a cuvintelor

Aud rațiunea
cum mă ceartă
crede că mă las influențat de subiectiv
crede că
cochetez cu idealul
și că m-am debarasat de real și realism
crede că am devenit esoteric
că am făcut din metafizică
o pistă de lansare a transcendenței

Aud intelectul
cum mă judecă
că am lărgit semnificațiile adevărului
că am creat clone artificiale din el
crede că visele au prea multe păsări
și realitatea
prea puțină acuitate vizuală.

***

Cel care sunt
ființează în cercul fisurat
al neputinței cronicizate
și doar subconștientul
se poate extrage
din aria cercului existențial
într-o zonă
survolată de coșmaruri

Cel care percep că sunt
este posesorul unui fiind
înscris într-o sferă
a pozitivităților
din care poate ieși
doar perfecțiunea
vizitând des
orașul demiurgului

Cel care sunt
diferă de cel care percep că sunt
însă se intersectează
în punctul concentrând destinul.