niciodată nu-și va mai aduce aminte
memoria e pentru ,proști' cel mult pentru istorie.
trebuie să ardă în tăcere
ok.
va veni și ziua când va șterge tot cu buretele
în cutie nu va mai găsi nimic
doar un băț de chibrit
pe care îl va păstra să-și încălzească picioarele

așezat în fotoliu cu telecomanda în mână
tv-ul pornit pe history channel
privește lamentabil spre ușă
fără să-și aducă aminte anul luna ori ziua
nici măcar cenepeul
cel mult va citi din ziare
aflând în cele din urmă deznodământul

chestia e că totul a fost pe moment
așa a simțit el că trebuie. și era de la sine înțeles
pentru asta însă a fost nevoit să alerge pe străzi
să se așeze la coadă/ în brooklyn e al dracu' de frig/ și să numere cu privirea
o oră două ore
chiar zece ore dacă pentru el asta însemna că există.
într-un târziu a izbucnit fără ca măcar să îi pese de ceilalți

mestecând pe buze un R/ pe care vroia să îl urle

apoi a aprins o țigară și a continuat să numere
unsprezece doisprezece