-ce mai faci, cum o mai duci, tot cu x? cu
doamna aceea cu fundul bombat, rotund ca o minge,
pare să-mi spună figura din sticlă.
eu tac. e destul de devreme, și totuși
atât de târziu.
mă grăbesc, încerc să fac mai multe chestii deodată.
pun apă la fiert, în tot acest timp
mă îmbrac, pornesc laptopul, prepar cafeaua
apoi, hârști. torn apă fierbinte în cană
și amestec.

-bau! nu apuc să intru în baie, că, iată
parcă mă trezește din morți/ morții mă-ii -titlu de carte.
ce moacă ai, spală-te, naibii, pe față! îmi zice
și, în timp ce mă bărbieresc îmi privesc venele de la gât.
-de fiecare dată fac asta-
șoptesc, mai mult printre dinți,
-nici să nu te gândești, piei drace.
și lama alunecă tandră spre gât
de parcă ar fi pe un luciu de gheață/ patinoar, minus două grade celsius, timp optim pentru distracție. trebuie să îmi ascund frica.
trebuie.

-n-ai curaj, vierme. NU AI, recunoaște! fii și tu măcar odată bărbat
arată ce poți. poți mai mult! fantasia nu există
omul din umbră nu există. NU EXISTÃ,
punkt/ poftim, altă polemică.
-bla bla bla. uite, dom-le! cum se bagă cu de-a sila în discuție

-dar dacă, să presupunem, e așa cum spui tu?!
îmi șoptește în ureche.
atunci de ce faci calcule, de ce aduni, de ce scazi, de ce duminica orbului, marțea galbenă,
febra bubonică ș.a.m.d
Aaa?!!!
vezi că te-am prins?!! lasă retorica
cuvintele îți fac trebuință doar în față justiției
pe stradă este suficient să dai din coate
să prinzi un culoar ca să poți alerga.
-de frică?!!!
-ok, de frică. unde, însă, este moartea
în ecuația asta/ cauți un pretext să te scuzi?!
nu ține!
întotdeauna, bagă la cap!
există un plan B, întotdeauna