Azi cum te simți?
Așa,
Stoarsă de inimă, cumva,
așa,
pleznită pe-o bandă rulantă
macabră,
cu mine pe buză, cu
genele moi,
mă flutură udă
pe de-alungul ei,
și oamenii văd și
cu dinți de metal
râd;
cu mâini de metal
mă ridică,
mă strică,
mă pun la loc
stricată,
MÃ PUN LA LOC STRICATÃ!
M-au rănit.
Unu-mi ia ochiul,
să nu văd
când cineva
mi-aruncă pe podea
intimități;
unu-mi culege infinitul
de prin cute
și-l descrește,
fără să știe ce-i și...
nici măcar nu-l folosește,
că nu știe cum;
prostule mort cu ochi sălbatic,
ce-ți culegi acum?
dar cel mai rău e ăla care,
mă ia de mâini și de
picioare,
cu gene moi,
cu sine pe buză,
despăturindu-se
m-apucă de-un capăt de muză
și-o desface, o trage-n direcția lui;
o invită la masă,
cu tact,
pe terasa cărnoasă
din bubele lui;
închisă-n chist,
în jurul muzei singure
numai puroi.
Unde e el?