Port pe străzile înverzite sărutul
Imperceptibil și apăsat al părului cărunt.
Pe scalpul meu se poartă războaie de gherilă
Între garda capilară albă și stăpânii blonzi.
Străzile înverzite dau mâna cu toamna
Firelor mele cărunte.
Hei!
Bine ați venit în capitala realității percepute ca atare.

Într-o zi, nu departe de azi, lumea se va întreba
Dacă am fost cândva blond.

Dovada propriei decrepitudini o voi ingurgita
Făcută sendviș între mine cel ce am fost cândva,
Blond,
Și cel care sunt încă,
Învins de timp.

Trecut prin războaie invizibile zi de zi,
Voi fi privit ca un veteran al supraviețuirii.
Și bătălie după bătălie,
Respirație după respirație,
Verdele tot mai intens din jur voi deveni eu.

Știai că din mine va crește un alt verde? Eu abia acum am aflat.
Și că verde vom păși împreună pe tărâmul auriu al făgăduinței?
Da.
Ca în prima zi.

Cu mintea proaspătă,
fără masca verdelui.
A, și să nu uit.
Părul cărunt este iarba din capul meu.
...
dar fără pălărie.
Îți mulțumesc Doamne că nu sunt și chel.

Iar dacă vreodată voi deveni chel,
Îți mulțumesc că mi-ai dăruit o viață atât de lungă
încât să mă bucur inclusiv de o chelie.