agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2207 .



până la capăt
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2015-08-15  |     | 



nici moartea nu te mai sperie,
o cunoști prea bine, e un far la marginea lumii, părăsit de nălucile
tuturor corăbiilor care nu au apucat să eșueze

îți tot face semne, bă, mi s-a făcut dor de tine,
un dor teribil, vinovat și etern, care te frânge de la mijloc în jos,
suficient să te umple de silă pe veci
și vecia să fie o noapte din care nu mai poți evada

(sufletul l-ai îngropat sub un copac care face flori otrăvite,
ai pus peste el un munte și muntele a înflorit și el, în cele din urmă)

îți spui:
păsările au învățat să zboare doar în interiorul altor păsări,
din mâine în ieri,
nu se folosesc de aripi, ci de catalige,
de neuroleptice,
de sfori cu care îți imobilizezi destinul,
rămâi aici, nemișcat, prizonier în trecut, javră,
de insomniile pe care le trăiești până la capăt,
fum cu fum,
strop cu strop,
ora 1 a sosit,
omul negru n-a venit,
bați în pereți și aștepți să-ți răspundă cineva de sub var,
îl invoci pe dumnezeu și dumnezeu tot nu are urechi să te-audă,
abia acum inventează zilele,
una cu soț, una vie,
o alta care te pustiește
și toate celelalte pe care nu ai apucat să le trăiești până la capăt,
spațiul care te suportă îl găsești
în brațele femeilor care demult te-au uitat

uite,
aerul nu e de ajuns,
inima nu mai are de ce să se revolte,
inimă, de ce taci?
împrejur
sunt numai temnițe din care nu poți scăpa,
tragi de gratii,
hei, să vină cineva, să-vi-nă-ci-ne-va,
să-ți dea cheia care poate deschide orice suflet peste care s-a prăbușit un munte
și muntele, iată, în cele din urmă, a înflorit,
moartea îți face semne că e singura care te poate elibera,
îți surâde,
băă, mi-e un dor cumplit de tine
sunt tot ceea ce nu te mai încape,
nu te mai satură, nu te mai înțelege
și care ar putea să te iubească
la nesfârșit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!