să te poți opri din drum
să descoperi
superbele nimicuri ale zilei:
fulgul de pasăre –
rătăcit în orașul ăsta blestemat –
mișcându-se pe parbriz
măsurând parcă timpul din alte lumi
cu pețiolul de os transparent

blocat în trafic cu tâmplele zvâcnind ca niște branhii
îți vine să te urci pe mașină ca Michael Douglas în filmul acela dement
dar nu –
dansul limbului alb-cenușiu deasupra geamului casant
te ține treaz

în dreptul second-handului
o fetiță îmbrăcată-n purpură urcă țopăind a durerii dulce rampă
un bătrân o imită zâmbind
toți șoferii aplaudă
și palmele lor se colorează ca după decojitul nucilor verzi
și roțile –
cu rădăcinile lor negre

oare mai dormi?
îți tresare măcar un deget de galben?

nimeni nu se mai poate mișca
orașul plutește ca o banchiză
cobor liniștit
vibrația claxoanelor țâșnește prelung ca un gheizer
prind fulgul îl înfig în asfalt
vântul leagănă marginile zdrențuite ale unui afiș: vine Circul Gärtner!
tu încă dormi
și asta e bine!...