Paradoxul frumuseții
frumusețea e atât de evidentă
încât decade
în banal

Paradoxul urâțeniei
urâțenia e atât de evidentă
încât zgârâie ochiul
și se agață ca un scai
de ființă

Paradoxul mediocrității
mediocritatea
e ca o umbră
pe care știi că o ai
însă nu o vezi
decât atunci când
conștientizezi obstacolele
din fața ta

Paradoxul paranoizilor
la fel ca inteligenții
posedă în ei lumină
însă ea este inflamabilă
dacă aprind un chibrit în interior
se prefac într-o beznă
prin care se mișcă haotic
corpusculii existențiali.

***

Paradoxul neobișnuitului
este atât de neobișnuit
încât atrage non-valoarea
fiindcă nu-i sunt înțelese
sensurile inedite
noul din neobișnuit
devine un subiect proscris
și este înghițit
de desuetitudine

Paradoxul vechiului
este atât de vechi
încât seamănă cu un
artefact
și dobândește valoare
de pe el este șters
praful timpului
și strălucește orbitor
ca o piatră prețioasă
dovedită a fi falsă

Paradoxul lumii
lumea în integralitatea sa
nu există
există însă o sumedenie de lumi
rupte din lumea mamă
fiecare lume
având caracteristicile ei ontologice.