Pe șapte cărări și două treimi,
Vin imigranți.
În țări cu creștini,
Femei și bărbați.

De șapte săptămâni și două treimi,
Cu tot cu copii.
Musulmani adunați în mulțimi,
Fug, ca să rămână vii.

Din șapte țări și două treimi,
În Europa efemeră,
Trecând peste dureri și patimi,
Și alergând dup-o himeră.

Iar șapte mii și două treimi,
O să ajungă-n România,
De unde repede, în lacrimi,
Îi va goni... corupția.