când te îngână zorii în ale tale șoapte
și te vânează viața, umplându-te de-alice
pui pas în nemurire, etern a fi ferice
răzmeriți de cuvinte pe buză porți, de-s coapte.
iar poama cea de gânduri promite multă zeamă
spre Dincolo plecare porneam făr' de un sfanț
în patima de zise nu știu nici cum mă cheamă
și-atârn de veșnicie precum o javră-n lanț.
în lacrimi ne-ncepute obrajii tăi îi strig
de Domn în dăruire, dentina ta nu caut
când pe sub vise toate Pământul să-l irig
și-n noapte cucuveaua ascult cu vocea flaut.
organe genitale ascunse pe sub pături
și dragostea de tine șezând de Domn alături